Inadmissibility of constitutional challenge to Criminal Code provision in civil judicial fees dispute due to lack of factual nexus.

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererile înregistrate la data de 12 octombrie 2022, în cadrul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, petentul A., a solicitat lămurirea încheierii nr. 32/2022 şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. pen., petentul arată că prin aceste prevederi se instituie în fapt, prin omisiune, imunitate de jurisdicţie penală pentru stat şi autorităţi publice.

În motivare, a arătat că dispoziţiile contestate contravin prevederilor art. 52, art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 147 alin. (4) şi art. 21 din Constituţia României.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 29 - art. 33 din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea nr. 40 din 25 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă, au fost respinse cererea de lămurire a încheierii nr. 32 din 27.09.2022 şi cea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

2. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 3-6 şi 8 C. proc. civ., doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

Prin motivele de recurs depuse la 25 octombrie 2022, recurentul arată că instanţa de apel în mod greşit a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. pen., întrucât dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate a fost invocată are legătură cu prezenta cauza.

Cauza a fost înregistrată la 8 decembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că "excepţia de nestatalitate", invocată de recurent prin notele scrise depuse la 19 ianuarie 2023, nu este o veritabilă excepţie care ar impune analiza ei prioritară, anterioară dezbaterii fondului cauzei, astfel că aceasta va fi avută în vedere în analiza recursului.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se impune evocarea considerentelor Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

În acest context, Înalta Curte subliniază că soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Prezentul recurs vizează soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, formularea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze motivat, Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se înţelege că legiuitorul a rezervat instanţelor de judecată în faţa cărora se invocă excepţii de neconstituţionalitate, rolul de prim-filtru în privinţa acestora, a căror trimitere la Curtea Constituţională nu se poate dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condiţiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menţionată.

Or, în analiza sa, Curtea de Apel Bucureşti nu a făcut decât să-şi exercite acest rol de prim-filtru al sesizării vizând neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

Se impune a se preciza că soluţia privind neconstituţionalitatea unui text nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerinţa referitoare la necesitatea existenţei legăturii normei contestate cu soluţionarea cauzei.

În cauză, nu poate fi reţinută îndeplinirea condiţiei legale, respectiv ca dispoziţiile invocate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, recurentul neputându-se prevala de o atare împrejurare.

Se constată că în mod just curtea de apel a reţinut că prevederile art. 135 alin. (1) C. pen. nu îndeplinesc condiţia de a avea legătură cu soluţionarea cauzei privind cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, soluţionată prin încheierea nr. 32 din 27 septembrie 2022, a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, excepţia de neconstituţionalitate privind temeiuri de drept care nu sunt incidente cauzei. Astfel, în condiţiile în care cauza are natură civilă nu se poate identifica o legătură între dispoziţiile din C. pen. invocate de petent cu litigiul pendinte.

Cum legătura cu soluţionarea cauzei presupune ca eventuala declarare a neconstituţionalităţii să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces, curtea de apel în mod corect a reţinut că în cauză aceasta nu se confirmă.

Prin urmare, astfel cum s-a arătat anterior, întrucât prevederile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 impun îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate, neîndeplinirea uneia dintre ele, cum e cazul de faţă, atrage respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte presupusa "excepţie de nestatalitate", invocată de recurent prin notele scrise, Înalta Curte reţine că aceasta nu este prevăzută de legislaţia naţională şi nu poate fi reţinută spre analiză, prin notele scrise depuse petentul susţinând, în esenţă, că statul român, autoritatea judecătorească şi Avocatul Poporului nu ar acţiona în folosul şi în apărarea drepturilor cetăţenilor români, lucru care nu poate fi acceptat.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 40 din 25 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 40 din 25 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2023.