Inadmissibility of appeal in social security disputes following statutory abolition of the extraordinary remedy
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Timișoara Court of Appeal, which had dismissed the claim on the merits after annulling the lower court's procedural dismissal. The dispute involved a claim by an individual against a county pension house for the payment of remigration allowances for political persecution, originally established by a 1990 decree but allegedly increased under a 2019 law, with the plaintiff seeking specific monetary compensation for the period between 1951 and 1956. The decisive legal basis for the dismissal was the principle of the legality of appeals, specifically Article 483(2) of the Civil Procedure Code, which, as amended by Law No. 310/2018, explicitly excludes appeals (recurs) against decisions rendered in labor and social security disputes, rendering the appellate decision final and not subject to further review by the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal in social security disputes following statutory abolition of the extraordinary remedy: Conform art. 248 C. proc. civ., (1) instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, la data de 1 noiembrie 2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Muncă şi Ocrotiri Sociale prin Casa Judeţeană de Pensii Arad, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să-i achite, în totalitate, indemnizaţia de strămutare stabilită conform Decretului Lege nr. 118/1990, atât prin hotărârea nr. 839/07.03.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, cât şi prin decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 1028/R din 28.09.2011, prin care i s-a stabilit o indemnizaţie de strămutare pe perioada 18.06.1951 - 20.03.1956 de 939 RON, ce nu a fost contestată la Tribunalul Arad de către pârâtă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Decretului-Lege nr. 118/1990 şi ale Legii nr. 159/2019.
2. Prin sentinţa civilă nr. 1410 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad. Totodată, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad având ca obiect pretenţii – indemnizaţie de strămutare.
3. Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1410 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, fiind anulată această sentinţă, iar în rejudecarea cauzei, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad. Totodată, s-a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
4. La data de 21 iulie 2022, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată.
În esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că are dreptul la o indemnizaţie de strămutare majorată la 700 RON, pentru fiecare an de strămutare, conform Legii nr. 159/2019, precizându-se, totodată, că are dreptul pentru perioada stabilită, conform deciziei civile nr. 1028. R/2011 a Curţii de Apel Timişoara, la o indemnizaţie de strămutare lunară în valoare de 3.329 RON. Recurentul precizează că valoarea totală a sumelor neachitate este de 437.658 RON.
Recurentul a mai arătat că Hotărârea nr. 2333 din 24.02.1992, emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate, este ilegală prin nerespectarea art. 6 din Decretul-Lege nr. 118/1990, care prevede că persoana interesată sau Direcţia de Muncă şi Ocrotiri Sociale pot face contestaţii numai la tribunalul judeţean. Recurentul susţine că a contestat această hotărâre la Curtea de Apel Timişoara, solicitând să i se stabilească perioada de strămutare în Bărăgan. Prin decizia civilă nr. 1028. R din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara a decis că perioada strămutării a fost din 18.06.1951 până în 20.03.1956, respectiv cea stabilită prin Hotărârea nr. 839 din 07.03.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului Lege nr. 18/1990, iar Hotărârea nr. 2333/24.02.1992 a fost din oficiu desfiinţată.
Cauza a fost înregistrată la 24 august 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 4 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 17 ianuarie 2023.
Conform art. 248 C. proc. civ., (1) instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele considerente:
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Recursul pendinte are ca obiect decizia civilă nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins pe fond cererea de chemare în judecată, fiind pronunţată într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor sociale, întrucât pretenţiile deduse judecăţii sunt pretinse de reclamant de la Casa Judeţeană de Pensii Arad - Direcţia de Muncă şi Asigurări Sociale şi vizează indemnizaţia de strămutare ce se acordă persoanelor persecutate din motive politice, conform Decretului-Lege nr. 18/1990 şi Legii nr. 159/2019.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 1 noiembrie 2021 - legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
În cauză, se constată că dosarul a fost soluţionat de către instanţele de fond după regulile şi competenţa prevăzute în materia litigiilor de muncă şi de asigurări sociale, respectiv în primă instanţă de către secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, iar în apel de către secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Această competenţă nu a fost contestată de către părţi, astfel încât, raportat la obiectul dosarului, calificarea a fost stabilită de către instanţele de fond ca fiind un litigiu de muncă şi de asigurări sociale.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale evocate, decizia civilă nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2023.