Competence for presidential order to suspend association's board decision: Labor conflict vs. civil jurisdiction at association's seat

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia I Civilă la 17.11.2022 reclamantul A., în calitate de Preşedinte executiv al B. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea deciziei nr. 22/20.10.2022 a Consiliului Director al B. privind aprobarea organigramei A.O.R. şi a drepturilor salariale acordate angajaţilor din executiv, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 237/31.01.2023, Tribunalul Constanţa – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, evocând art. 998 C. proc. civ., a reţinut că decizia a cărei suspendare se solicită în cauză nu poate fi contestată decât în conformitate cu art. 25 şi art. 23 din O.G. nr. 26/2000, iar competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Totodată, a mai reţinut că în dosarul nr. x/2022, având ca obiect fondul dreptului, Tribunalul Constanţa nu şi-a verificat competenţa, iar aparenţa sub acest aspect este în favoarea unei alte instanţe de alt grad decât aceea învestită cu soluţionarea cererii de drept comun, context în care competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale revine instanţei competente a soluţiona fondul şi nu celei sesizate.

A mai constatat că natura cauzei este una civila şi nu reprezintă un conflict de muncă, nefiind incidente prevederile art. 266 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1449/17.02.2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, evocând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, a reţinut că cererile având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Constatând că ordonanţa preşedinţială a fost întemeiată pe art. 266 din Codul muncii, coroborat cu art. 977 C. proc. civ., iar motivele invocate în susţinere vizează aspecte ce ţin de dreptul muncii şi că nu există nicio raţiune pentru a considera că în materia conflictelor de muncă sunt incidente dispoziţiile referitoare la criteriul valoric pentru delimitarea ariei de competenţă a celor două instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 01.03.2023.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantul a învestit instanţa judecătorească cu o cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, solicitând suspendarea deciziei Consiliului director al B. nr. 22/20.10.2022.

Articolul 998 C. proc. civ. prevede că "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Aşadar, identificarea instanţei competente să soluţioneze cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale presupune stabilirea instanţei competente să soluţioneze litigiul pe fond.

Acţiunea ce vizează fondul dreptului, având ca obiect anularea parţială a deciziei sus menţionate, ce are natura unei cauze civile şi nu reprezintă un conflict de muncă, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia I Civilă sub nr. x/2022, cu termen stabilit la 08.05.2023, iar până la acest moment nu a fost verificată competenţa materială şi teritorială.

B. este constituită şi funcţionează în baza O.G. nr. 26/2000, iar conform art. 25 teza a II-a din actul normativ enunţat "(...) Deciziile consiliului director, contrare legii sau statutului asociaţiei pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute la art. 23".

Articolul 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 prevede că "Hotărârile adunării generale, contrare legii sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz", iar la alin. (3) din acelaşi articol se statuează că "Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul (...).

Cum decizia a cărei suspendare se solicită pe cale de ordonanţă preşedinţială poate fi contestată în baza art. 23 şi art. 25 din O.G. nr. 26/2000, rezultă că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza şi implicit ordonanţa preşedinţială, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2023.