Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1244/2005 AI generated

Pension authority's refusal to grant war-displacement benefits annulled after military records prove eligibility.

Case Number Decizia nr. 1244/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) rejected as unfounded the appeal filed by the Bucharest Municipal Pension House, thereby upholding the lower court's judgment that had annulled the pension authority's decision of 28 May 2004 and recognized the claimant as a beneficiary of Law No. 189/2000 for the period 6 September 1940 – 6 March 1945, with rights payable from 1 May 2003. The dispute concerned the refusal to grant benefits for wartime displacement from Northern Transylvania, where the pension authority argued the military record lacked the locality of service. The Court held that the military record and a military unit certificate conclusively showed the claimant had been a student at the Bucharest Officers' Transmissions School from 15 August 1943 to May 1945, objectively preventing his return to the refugee zone, thereby satisfying the statutory eligibility requirements under Law No. 189/2000.

Legislator headnote

AI generated

art. 312 C. proc. civ; Pension authority's refusal to grant war-displacement benefits annulled after military records prove eligibility: Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

Keywords

AI generated
pension rights military service refugee rights right of return law of war statutory benefit

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 29 iunie 2004, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12684/8742 din 28 mai 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu a examinat toate dovezile prezentate și a ignorat mențiunile din livretul militar, seria R.A.U. nr. 0122428.

Prin sentința civilă nr. 1704 din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12684/8742 din 28 mai 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, urmând ca drepturile să fie acordate, începând cu data de 1 mai 2003.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că perioada în care reclamantul a suferit ca urmare a refugiului din Ardealul de Nord, este perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că datele din livretul militar nu sunt concludente, deoarece nu există înscrisă localitatea unde reclamantul și-a desfășurat stagiul militar.

Recursul este nefondat.

Se reține că în livretul militar al reclamantului există la capitolul „mutații în timpul serviciului militar”, mențiunea că în perioada 15 august 1943 - mai 1945, reclamantul a fost elev al Școlii de Ofițeri Transmisiuni.

Conform certificatului nr. CT.3985 din 19 august 2004, eliberat de U.M. 02405 Pitești, rezultă că reclamantul a fost în perioada mai sus arătată elev al Școlii de Ofițeri Transmisiuni București, demonstrându-se, așadar, că reclamantul a fost în imposibilitate obiectivă de a se întoarce în zona de unde s-a refugiat.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1704 din 14 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.