Pension recalculation appeal: inadmissibility of recurs against final Court of Appeal decision in social security disputes

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia I Civilă la 15.07.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze decizia nr. 188592/04.06.2021 şi să oblige pârâta la recalcularea pensiei, prin valorificarea adeverinţei nr. x/18.02.2021, care înlocuieşte adeverinţa nr. x/12.09.2016, eliberată de fostul angajator C.N. ROMARM S.A. – Filiala Societatea Uzina Mecanică MIJA S.A., cu luarea în considerare a formelor de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 şi la plata acestor drepturi, începând cu data solicitării lor şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 809/06.04.2022, Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2406/27.09.2022, Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, a susţinut că instanţa a comis o eroare judiciară, iar prezentul recurs reprezintă ultima şansă de a i se calcul corect pensia.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă cu o cerere în materia asigurărilor sociale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Întrucât recursul are ca obiect o decizie pronunţată în apel, într-un litigiu de asigurări sociale, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunţare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2406/27.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2023.