Forced intervener’s appeal dismissed as untimely for missed 30-day deadline; damages ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pe pârâta Fondul De Protecţie a Victimelor Străzii, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 Euro (respectiv 4.500.000 RON) echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, către A., reprezentând daune morale după cum urmează: 100.000 Euro (450.000 RON) ca urmare a vătămărilor corporale suferite de reclamant si 900.000 Euro (4.050.000 RON) ca urmare a decesului fiicei, C.; obligarea pârâtei la plata sumei de 2.648,16 RON către A., reprezentând daune materiale după cum urmează: 889.19 RON ca urmare a vătămării corporale suferite reclamant şi 1.758,97 RON ca urmare a decesului fiicei sale, C.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 Euro (respectiv 900.000 RON) echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, către reclamanta B., reprezentând daune morale ca urmare a decesului surorii sale, C.; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând despăgubirile datorate în temeiul Ordinului nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ca urmare a accidentului produs la data de 20.12.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 237 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea, fiind obligată pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 899,19 RON daune materiale ca urmare a vătămării corporale, 1758,97 RON daune materiale ca urmare a decesului fiicei, 50.000 Euro (în RON la cursul D. din ziua plăţii) cu titlu de daune morale pentru vătămări corporale şi 150.000 Euro(în RON la cursul BNR din ziua plăţii daune morale ca urmare a decesului fiicei), iar către reclamanta B. 50.000 Euro (în RON la cursul BNR din ziua plăţii) daune morale ca urmare a decesului surorii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi intervenientul forţat E..

Prin decizia civilă nr. 453 din 11 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelurile, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, intervenientul forţat E. a formulat recurs, indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel a procedat la judecarea cauzei fără a aştepta redactarea deciziei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul penal nr. x/2018, substituindu-se instanţei penale cu privire la existenta faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, încălcând autoritatea hotărârii penale în procesul civil, respectiv art. 28 C. proc. pen.

Totodată, apreciază recurentul, instanţa de apel nu a rejudecat efectiv fondul cauzei încălcând art. 476 C. proc. civ., care vizează efectul devolutiv, cu toate că toate părţile au declarat apel împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, care nu a aşteptat soluţia de la fondul procesului penal.

La stabilirea sumelor de bani, tribunalul nu a avut un criteriu obiectiv prin care să se poată evalua prejudiciul moral acordat, iar reclamanţii nici măcar nu au fost audiaţi în cauză.

În temeiul art. 186 C. proc. civ., recurentul a solicitat repunerea în termen, întrucât comunicarea deciziei civile s-a realizat la Cabinetul de avocat F. din Târgovişte, Calea x B, Judeţul Dâmboviţa, iar acesta a denunţat unilateral contrarul de asistenţă juridică încheiat şi nu i-a adus la cunoştinţă decizia civilă.

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus întâmpinare, prin care au invocat, excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului. De asemenea, au solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, ca neîntemeiată, iar, pe fondul recursului au solicitat, în esenţă, respingerea acestuia.

Intimata-pârâtă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 21 septembrie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ.: "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

În cauză, recurentul a invocat caracterul fondat al cererii de repunere în termenul de recurs motivat de împrejurarea că decizia atacată nu i-a fost comunicată.

Aceasta întrucât, decizia recurată a fost comunicată la Cabinetul de avocat F. din Târgovişte, Calea x B, Judeţul Dâmboviţa, însă apărătorul ales a denunţat unilateral contrarul de asistenţă juridică încheiat şi nu i-a adus la cunoştinţă hotărârea instanţei de apel.

Contrar susţinerilor recurentului, se constată că hotărârea a fost comunicată recurentului la adresa de domiciliu din Târgovişte, str. x, bloc Dl 1, jud. Dâmboviţa (indicată de apelant, dosarul de apel) la data de 7 aprilie 2021 (potrivit dovezii aflate la dosarul de apel).

Prin urmare, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului va fi respinsă.

Analizând excepţia tardivităţii declarării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, raportat la prevederile art. 485 cu referire la art. 181 din acelaşi act normativ, reţine următoarele:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acest termen urmând a fi calculat pe zile, fără a intra în calcul ziua în care începe să curgă termenul, nici ziua când aceasta se împlineşte, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Termenul de recurs instituit de art. 485 C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita recursul, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul a fost declarat la 8 noiembrie 2021, iar în raport cu data comunicării hotărârii recurate, la 7 aprilie 2021 (potrivit procesului-verbal de predare aflat la dosarul de apel), acesta a fost formulat cu depăşirea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 485 C. proc. civ., fapt ce atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Este de menţionat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părţile au obligaţia ca, în condiţiile legii, să îndeplinească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate, iar recurentul nici nu a dovedit că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de recurs fiind respinsă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă ca tardiv, recursul declarat de recurentul-intervenient E. împotriva deciziei civile nr. 453 din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-intervenient E. împotriva deciziei civile nr. 453 din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2023.