Insurance house's appeal against arbitral award annulment rejection declared inadmissible and final

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată la 3 decembrie 2013 în dosarul nr. x/2013, pe rolul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate – Colegiul Medicilor din România – Colegiul Farmaciştilor din România – Colegiu Medicilor Dentişti din România, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU, obligarea pârâtei la înregistrarea în vederea decontării a facturilor emise de S.C. A. S.R.L., în cuantum de 14.806,98 RON, aferente lunilor septembrie – decembrie 2010 şi care reprezintă contravaloarea a 40% din medicamentele compensate eliberate pensionarilor cu venituri numai din pensii sub 700 RON/lună.

Prin hotărârea arbitrală nr. 103 din 4 februarie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate – Colegiul Medicilor din România – Colegiul Farmaciştilor din România – Colegiu Medicilor Dentişti din România a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU.

A obligat pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU la primirea şi înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 14.806,98 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit Hotărârii de Guvern nr. 186/2009, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri numai din pensii până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Împotriva acestei hotărâri, Casa de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat acţiune în anulare, care a fost înregistrată pe rolul secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, sub număr de dosar x/2020

Ulterior, ca urmare a declinărilor succesive, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă la 25 mai 2021, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 127/2021 din 22 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a respins ca neîntemeiată, acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 103 din 4 februarie 2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din Cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate – Colegiul Medicilor din România – Colegiul Farmaciştilor din România – Colegiul Medicilor Dentişti din România, în dosarul nr. x/2013, formulată de reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe, Casa de Asigurări de Sănătate Buzău a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea cererii de recurs, s-a susţinut, în esenţă, că, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 127/2021 cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material ce îşi găseau aplicabilitate în cauză, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, în opinia recurentei, hotărârea arbitrală s-a dat cu încălcarea prevederilor prevăzute de art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinţei civile nr. 127/2021 din 22 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare formulată reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva hotărârii arbitrale nr. 103 din 4 februarie 2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţională de Asigurări de Sănătate – Colegiului Medicilor din România – Colegiului Farmaciştilor din România – Colegiului Medicilor Dentişti din România, în dosarul nr. x/2013.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale (3 decembrie 2013): "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar conform art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ: "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi (...)".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale evocate rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia: "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că: "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Art. 27 C. proc. civ. stipulează că: "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Raportat la faptul că la momentul înregistrării cererii arbitrale (3 decembrie 2013), sub număr de dosar x/2013, erau în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., conform cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei civile nr. 127/2021 din 22 noiembrie 2021pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, nefiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Astfel, Înalta Curte constată că dispozitivul sentinţei recurate cuprinde menţiunea "cu recurs în 30 de zile de la comunicare", însă menţiunea respectivă nu îndreptăţeşte partea să declare calea de atac indicată, având în vedere că aceasta nu este prevăzută de lege, faţă de dispoziţiile legale mai sus redate.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinţei civile nr. 127/2021 din 22 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinţei civile nr. 127/2021 din 22 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2023.