Inadmissibility of cassation appeal against appellate dismissal of arbitration award annulment action

Şedinţa publică din data de 21 martie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 23 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ, să se constate, în principal, că actul de control inopinat efectuat asupra societăţii reclamante la 08-09 septembrie 2015 este lovit de nulitate absolută, raportat la prevederile art. 2.7 şi 2.8 din Ordinul nr. 1012/10.12.2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări de sănătate şi anexele sale şi, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea procesului-verbal de control nr. x/17.09.2015 şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/29.10.2015 şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În subsidiar, a solicitat să se constate nelegalitatea procesului-verbal de control nr. x/17.09.2015 şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/29.10.2015 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea lor şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În ambele situaţii, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004, precum şi prevederile art. 2.7 şi art. 2.8 din Ordinul preşedintelui CNAS nr. 1012/10.12.2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări de sănătate şi anexele sale.

Prin sentinţa civilă nr. 297/PI/2016 din 17 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş - secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Comisiei de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

La 11.03.2016 dosarul a fost înregistrat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sub nr. x/2016.

Prin hotărârea nr. 171 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ, în ceea ce priveşte măsura stabilită de C.A.S. Timiş prin Raportul de control nr. x/17.09.2015 privind reţinerea sumei de 1.048,60 RON, reprezentând contravaloarea diminuării cu 10% a sumei cuvenite pentru lunile decembrie 2014, aprilie şi iulie 2015; a fost respins capătul de cerere privind reţinerea sumei de 10.553,52 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale raportate şi decontate furnizorului, în perioada decembrie 2014, aprilie şi iulie 2015, precum şi capătul accesoriu al cererii arbitrale şi cheltuielile de judecată; a fost înlăturată măsura stabilită de C.A.S. Timiş prin Raportul de control nr. x/17.09.2015, cu privire la reţinerea sumei de 1.048,60 RON, reprezentând contravaloarea diminuării cu 10% a sumei cuvenite pentru lunile decembrie 2014, aprilie şi iulie 2015, reclamanta fiind exonerată de la plata acestui debit, şi a fost menţinută măsura stabilită de C.A.S. Timiş prin Raportul de control nr. x/17.09.2015, privind suma de 10.553,52 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale raportate şi decontate furnizorului, în perioada decembrie 2014, aprilie şi iulie 2015, din care suma de 10.486,02 RON, reprezentând debite şi suma de 67,50 RON, accesorii calculate la data de 17.09.2015.

Prin acţiunea în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la 09 august 2021, sub nr. x/2021, petenta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ a solicitat anularea în parte a hotărârii arbitrale nr. 171/10.12.2020, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ca fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., precum şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a măsurii dispuse prin Raportul de control nr. x/17.09.2015 referitoare la recuperarea sumei de 1.048,60 RON, reprezentând contravaloarea diminuării cu 10% a sumei cuvenite pentru lunile decembrie 2014, aprilie şi iulie 2015.

În drept, acţiunea în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., ale Regulamentului aprobat prin decizia nr. 98/2004, ale Ordinului nr. 2366/C din 21.07.2015 şi ale Contractului nr. x/30.06.2014 şi actele adiţionale aferente.

Prin încheierea din 2 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 200 alin. (2) raportat la art. 610 C. proc. civ., a constatat necompetenţa sa materială procesuală în soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la secţiile civile ale Curţii de Apel Bucureşti, specializate în soluţionarea cauzelor cu profesionişti.

La 07 octombrie 2021 dosarul s-a înregistrat pe rolul secţiei a VI-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 137 din 13 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VI-a Civilă, a fost respinsă acţiunea în anulare, ca neîntemeiată, precum şi cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, la 15 martie 2022, a declarat recurs pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare: anularea în parte a hotărârii arbitrale nr. 171/10.12.2020, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2016, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. admiterea acţiunii în anulare în sensul menţinerii, ca temeinică şi legală, a măsurii dispuse prin Raportul de control nr. x/17.09.2015, referitoare la recuperarea sumei de 10.553,52 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale raportate şi decontate furnizorului; respingerea cheltuielilor de judecată, ca nejustificate.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine recurenta-pârâtă că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 608 alin. (1) it. h) C. proc. civ., art. 7 lit. t) din Ordinul nr. 388/185/2015 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a H.G. nr. 400/2014, Anexa 32, art. 15 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Contractul de furnizare de servicii de îngrijire medicale la domiciliu nr. x/30.06.2014.

Astfel, arată că sentinţa recurată este rezultatul aplicării greşite a legii materiale, a lipsei analizării şi interpretării probatoriului administrat, or această situaţie echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii atacate, deoarece prima instanţa avea obligaţia de a arăta în sentinţa recurată considerentele care au format propria convingere în sensul respingerii acţiunii în anulare.

În continuare, recurenta-pârâtă redă integral argumentele din acţiunea în anulare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 613 alin. (4) coroborate cu art. 483 şi urm. C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 14 aprilie 2022 recursul a fost comunicat intimatei-reclamante care nu a uzat de dreptul de a formula întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că susţinerile recurentei-pârâte prezentate drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva hotărârii recurate.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 08 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor cu menţiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au depus un punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 29 decembrie 2022, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilităţii recursului în completul de filtru, la 21 martie 2023.

Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, care primează, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul recursului îl reprezintă sentinţa civilă nr. 137 din 13 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VI-a Civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ împotriva hotărârii arbitrale nr. 171/10.12.2020, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2016.

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.".

În temeiul acestui text de lege, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, modificare aplicabilă începând cu 24 martie 2017.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Dat fiind că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării căii de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale, în speţă, 23 noiembrie 2015.

Conform dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului.", iar potrivit alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...).".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că, înainte de data intrării în vigoare a textului de lege modificat (respectiv, înainte de 24 martie 2017), sunt supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "Sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.".

Notează Înalta Curte că prin menţionarea în dispozitivul sentinţei pronunţate a posibilităţii atacării acesteia cu recurs, Curtea de apel a dat o calificare greşită căii de atac şi posibilităţii exercitării acesteia, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementând principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", regulă cu valoare de principiu constituţional, ce semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit naturii şi scopului lor şi într-o anumită ordine.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) şi art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ împotriva sentinţei civile nr. 137 din 13 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ împotriva sentinţei civile nr. 137 din 13 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2023.