Inadmissibility of cassation against final insolvency appeal under Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 21 martie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă la 23 februarie 2021, sub nr. x/2018/a13, Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD, în contradictoriu cu A., a formulat contestaţie împotriva respingerii de către administratorul judiciar a cererii de plată înregistrată sub nr. x/12.02.2021, prin care a solicitat determinarea existenţei şi/sau cuantumului creanţei salariaţilor societăţii CET ARAD S.A. asupra debitorului, născută după data deschiderii procedurii insolvenţei, constând în drepturi de natură salarială neacordate în anii 2019-2020 astfel: prima de vacanţă 2019 şi 2020 prevăzută la art. 2.28 din contractul colectiv de muncă (CCM) la nivel de unitate; prima jubiliară prevăzută la art. 4.61 din CCM la nivel de unitate; ajutor pensionare prevăzut la art. 4.62 din CCM la nivel de unitate; ajutor căsătorie prevăzut la art. 4.63.a din CCM la nivel de unitate; ajutor naştere prevăzut la art. 4.63.b din CCM la nivel de unitate; ajutor deces prevăzut la art. 4.71 din CCM la nivel de unitate; prima "8 martie" prevăzută la art. 5.51 din CCM la nivel de unitate; cadou Crăciun copii prevăzut la art. 5.51 din CCM la nivel de unitate; decontare bilete odihnă prevăzută în Regulamentul intern al societăţii.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 45, art. 75 alin. (3) coroborat cu art. 106 din Legea nr. 85/2014.

Prin întâmpinare, pârâta A. a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei raportat la primul capăt de cerere referitor la plata primei de vacanţă 2019 şi 2020; excepţia inadmisibilităţii contestaţiei raportat la celelalte capete de cerere referitoare la celelalte drepturi salariale decurgând din CCM. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.

La 12 aprilie 2021, contestatorul şi-a precizat acţiunea, arătând că modifică cererea iniţială, solicitând instanţei constatarea valabilităţii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, revenind, astfel, asupra motivelor cuprinse în răspunsul la întâmpinare.

Prin note de şedinţă, pârâta A., în calitate de administrator judiciar al societăţii CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE ARAD S.A. (C.E.T. ARAD) a invocat, în principal, excepţia necompentenţei materiale funcţionale a judecătorului-sindic în soluţionarea cererii, iar, în subsidiar, în cazul în care instanţa va trece peste excepţia anterior menţionată, a arătat că înţelege să invoce excepţia inadmisibilităţii cererii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca fiind netemeinică şi nelegală.

La termenul din 15 septembrie 2021, intimata a arătat că nu mai susţine excepţia necompetenţei materiale funcţionale a judecătorului-sindic de soluţionare a prezentei cereri, apreciind că această competenţă cade în sarcina judecătorului-sindic. Cu toate acestea, a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii şi respingerea ca inadmisibilă, formulând, totodată, şi apărări pe fondul cauzei, în sensul respingerii cererii, ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 649 din 29 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Arad - secţia a II-a Civilă a respins acţiunea precizată, formulată de Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD, în contradictoriu cu debitoarea CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE ARAD S.A., prin administrator judiciar A., reţinând că actul adiţional prin care a fost prelungit CCM a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 5 pct. 66 raportat la art. 87 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel creditorul Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 38/A din 20 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara - secţia a II-a Civilă a admis excepţia netimbrării şi a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelantul creditor Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD, în contradictoriu cu intimata-debitoare CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE Arad S.A., prin administrator judiciar A., împotriva sentinţei civile nr. 649 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestaţie împotriva măsurilor administratorului judiciar.

Împotriva deciziei instanţei de apel, la 21 februarie 2022, creditorul Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate, iar, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2018/a13, la 14 martie 2022, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 5.

În motivarea recursului, arată recurentul că, în cauză, sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Detaliind, susţine recurentul că are serioase dubii, atât cu privire la competenţa Tribunalului Arad, cât şi a Curţii de Apel Timişoara de a judeca această speţă, dat fiind caracterul acesteia de pretenţii de natură salarială, formulate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel încât înţelege sa invoce excepţia de necompetenţă materială a acestor instanţe de a judeca cererea introductivă şi apelul.

În altă ordine de idei, susţine că atât procedura citării, cât şi comunicarea actelor de procedură nu a fost îndeplinită faţă de Sindicat, fiindcă în accepţiunea art. 42 alin. (1), coroborat cu alin. (2) din Legea nr. 85/2014, citarea părţilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă (B.P.I.), or, în accepţiunea sa, Sindicatul nu are calitate de parte şi nici de participant, conform teoriei şi practicii juridice.

În continuare, recurentul detaliază ceea ce presupune, în opinia sa, noţiunea/sintagma de "participant la procedura insolvenţei" şi "organele procedurii", conchizând în sensul că dosarul care face obiectul prezentului recurs, chiar dacă ar fi fost judecat de o instanţă competentă material, face parte din categoria proceselor aferente sau derivate din procedura insolvenţei, astfel încât Sindicatul, în calitate de parte care nu cumulează şi calitatea de participant la procedură, trebuia să fie citat, pentru a se respecta principiul dreptului la apărare.

În susţinerea afirmaţiilor sale, recurentul evocă considerentul (58) din Decizia CCR nr. 283 din 21 mai 2014 subliniind, încă o dată, faptul că procedura reglementată de art. 42 din Legea nr. 85/2014 se referă la părţi, în sensul de participant la procedură, Sindicatul fiind parte în proces care nu cumulează şi această calitate.

În continuare, evocă anumite considerente apreciate ca fiind relevante (19-22) din Hotărârea C.E.D.O. pronunţată în Cauza Timar şi alţii împotriva României arătând, totodată că, în acelaşi sens, sunt şi considerentele (29-30) din Hotărârea pronunţată în Cauza Raisa M. Shipping S.R.L. împotriva României.

Aşadar, consideră că judecătorul era obligat să aprecieze dacă citarea prin B.P.I. este suficientă pentru ca aceasta să ajungă la cunoştinţa Sindicatului.

Coroborând considerentele anterior evocate cu încălcarea şi aprecierea greşită a prevederilor art. 42 din Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte citarea, arătă că, atât citaţia emisă de instanţa de apel, cât şi hotărârea nu au ajuns la cunoştinţa Sindicatului, în calitate de apelant, parte la un proces aferent sau derivat din procedura insolvenţei, care nu cumulează şi calitatea de participant la procedură.

Mai susţine recurentul că această lipsă de diligentă vizează încălcarea legii de drept material, având în vedere limitarea prevăzută de art. 42 din Legea nr. 85/2014, în care sunt prevăzute persoanele care pot fi "citate în calitate de părţi", articolul nerecunoscând această calitate procesuală creditorilor.

Totodată, precizează că, deşi unitatea la care membrii de sindicat lucrează este parte la procedura insolvenţei, nu a înştiinţat Sindicatul.

În continuare, recurentul face trimitere şi la cadrul legal care reglementează rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, (art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.), evidenţiind faptul că această obligaţie imperativă nu a fost respectată de instanţă, care a încălcat normele de procedură aplicabile în speţă, toate acestea având drept consecinţă nulitatea hotărârii date în aceste condiţii şi casarea acesteia de către instanţa de control judiciar.

De asemenea, evocând şi considerentul (26) din Decizia CCR nr. 794/2016, arată că întreaga activitate judiciară are ca finalitate stabilirea adevărului şi recunoaşterea dreptului încălcat sau contestat, astfel încât, în accepţiunea sa, rolul activ al judecătorului reprezintă una dintre cele mai însemnate garanţii ale descoperirii adevărului, care, alături de principiul aflării adevărului şi al legalităţii, constituie pilonii de bază ai procedurii civile.

Referitor la plata taxei de timbru, recurentul evocă dispoziţiile art. 14 şi art. 23 alin. (11) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, arătând că, în primă instanţă, nu a plătit taxă judiciară de timbru, astfel încât, în considerarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, apreciază că nu datora o astfel de taxă.

În încheiere, recurentul apreciază că se impune admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 486-490 şi pe celelalte articole din C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

La 24 martie 2022 cererea de recurs a fost comunicată intimatei C.E.T. ARAD S.A. prin administrator judiciar B. (fostă A.).

La 26 aprilie 2022, administratorul judiciar (B.) al societăţii C.E.T. ARAD S.A. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.

La 9 mai 2022, întâmpinarea intimatei a fost comunicată recurentului.

La 12 mai 2022, recurentul a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, faţă de excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată, prin întâmpinare, înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, mai precis, formularea de la ultima teză a alin. (2) al articolului mai sus amintit: "De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului" care, în opinia recurentului, contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (3) din Constituţie, dar şi dispoziţiilor art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

De asemenea, recurentul precizeză că, în susţinerea excepţiei invocate, înţelege să se prevaleze şi de considerentele Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu menţiunea că dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, pretins a fi fost aplicate în mod greşit, reprezintă tot o normă de procedură, dar care se regăseşte într-o lege specială, Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. De asemenea, cu privire la criticile privind necompetenţa materială a instanţelor de fond, s-a constatat că au fost invocate omisso medio.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 08 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor cu menţiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

La 29 noiembrie 2022 intimata C.E.T. ARAD S.A., prin administrator judiciar B., a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Prin rezoluţia din 29 decembrie 2022, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilităţii recursului în completul de filtru, la 21 martie 2023.

Prin încheierea completului de filtru pronunţată la 21 martie 2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018.1, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în raport de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (3) din Constituţia României, formulată de petentul Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD în cadrul recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 38/A din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata C.E.T. ARAD S.A., prin administrator judiciar B., conform art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Acţiunea introdusă de creditorul Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD în cadrul procedurii de insolvenţă a debitoarei C.E.T. ARAD S.A., astfel cum a fost precizată ulterior, are ca obiect constatarea valabilităţii actului adiţional prin care s-a prelungit contractul colectiv de muncă, act adiţional care, potrivit constatărilor judecătorului-sindic, a fost încheiat de către administratorul special, fără avizul adminstratorului judiciar, cu eludarea dispoziţiilor art. 5 pct. 66 lit. g) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. VII din Legea nr. 216/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi a altor acte normative, în vigoare de la 17 iulie 2022, "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.".

Conform art. 45 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, "principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar.".

Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 are următorul conţinut: "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive.".

Totodată, conform art. 46 alin. (1) din acelaşi act normativ: "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.".

De asemenea, se cuvine menţionat că art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede faptul că: "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

În spetă, nu sunt aplicabile prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât termenul prevăzut de art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 pentru intrarea sa în vigoare, a fost prorogat succesiv, prin articolul unic alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., şi prin art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la 1 ianuarie 2019. Or, în spetă, procedura insolvenţei împotriva intimatei CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE ARAD S.A. s-a deschis la 27 iunie 2018 prin încheierea nr. 149 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de către Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă.

Faţă de conţinutul prevederilor art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 45 alin. (1) lit. j) din acelaşi act normativ, rezultă că decizia nr. 38/A din 20 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara – secţia a II-a civilă are caracter definitiv de la data pronunţării.

Întrucât este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., rezultă că decizia sus-menţionată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind incidente dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Totodată, criticarea prin cererea de recurs a competenţei judecătorului-sindic de soluţionare a cauzei în primă instanţă şi apel, nu influenţează cu nimic regimul juridic al căii extraordinare de atac a recursului, deoarece căile de atac sunt stabilite prin lege, în funcţie de materia în care a fost pronunţată hotărârea atacată.

Aşa fiind, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD împotriva deciziei civile nr. 38/A din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD împotriva deciziei civile nr. 38/A din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă, invocată de intimat prin întâmpinare.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul Sindicatul S.L.I. TERMOELECTRICA ARAD împotriva deciziei civile nr. 38/A din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2023.