Claimant’s appeal waived, appellate ruling final; claimant ordered to pay respondents’ attorney’s fees.

Şedinţa publică din data de 21 martie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 21 noiembrie 2017, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă sub nr. x/2017, reclamanta FONDUL PROPRIETATEA S.A. a chemat în judecată pe pârâţii A., B., C. şi D., solicitând, în temeiul art. 1551 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, obligarea în solidar a pârâţilor la plata către E. a sumei de 449.772 RON reprezentând estimarea provizorie a unei părţi din prejudiciul cauzat societăţii prin adoptarea hotărârilor Consiliului de Supraveghere nr. 19, nr. 20 şi nr. 21 din 05.07.2017 prin care au fost numiţi noi membri provizorii ai Directoratului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1558 coroborat cu art. 72, art. 73, art. 142, art. 144 şi art. 1551 din Legea nr. 31/1990, art. 35 alin. (4)-(9), 11 din O.U.G. nr. 109/2011.

La 04 iunie 2018, E. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1351 din 30 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017, au fost respinse ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei interesului social de a acţiona, invocate de către pârâţi prin întâmpinare, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către intervenienta E. prin întâmpinare.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta FONDUL PROPRIETATEA S.A. în contradictoriu cu pârâţii A., B., C. şi D., precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta E., ca neîntemeiate.

A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de câte 4.123,35 RON onorariu avocat, către pârâţii A., B., C., la suma de 13.989,94 RON onorariu avocat, către pârâtul D. şi la suma de 200 RON reprezentând taxa judiciară de timbru către intervenienta E.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta FONDUL PROPRIETATEA S.A.

Prin decizia nr. 1129A din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins apelul, ca nefondat. A obligat apelanta la plata către intimatul C. a sumei de 3.512,88 RON, către intimatul B. a sumei de 3.512,88 RON, către intimata A. a sumei de 3.512,88 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta FONDUL PROPRIETATEA S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel, în vederea rejudecării apelului declarat de aceasta.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2017, la 23 septembrie 2021, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare completului nr. 5.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine faptul că decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 35 alin. (11) coroborat cu art. 35 alin. (4) şi (9) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 1532 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, art. 1538 alin. (3) coroborat cu art. 1441 din Legea nr. 31/1990, art. 1538 alin. (3) coroborat cu art. 1441 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 31/1990.

În continuare, recurenta face trimitere la secţiunea III.1 a cererii de chemare în judecată în care a arătat în ce constă fapta ilicită săvârşită de intimaţi.

Arată că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că omisiunea de a iniţia sau desfăşura un proces competitiv şi transparent de selecţie, respectiv nerespectarea obligaţiei de a obţine recomandarea Comitetului de nominalizare şi remunerare nu pot fi analizate în contextul faptei ilicite deoarece ar reprezenta conduite distincte de fapta intimaţilor de a vota numirea membrilor Directoratului.

Susţine că fapta ilicită a intimaţilor-pârâţi constă în votul "pentru" numirea membrilor provizorii ai Directoratului în şedinţa Consiliului de supraveghere din 5 iulie 2017 şi adoptarea Hotărârilor Consiliului de supraveghere nr. 19, 20 şi 21 din 5 iulie 2017 cu încălcarea, între altele, a prevederilor legale şi statutare aplicabile.

Autoarea căii de atac susţine că lipsa unui proces de selecţie şi lipsa recomandării din partea Comitetului de nominalizare şi remunerare face ca actul de numire a membrilor provizorii ai Directoratului să fie nelegală.

Dreptul membrilor Consiliului de supraveghere de a numi membri ai Directoratului prevăzut de art. 1539 alin. (1) lit. b), respectiv art. 1532 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 trebuie exercitat cu respectarea tuturor condiţiilor legale, respectiv cele impuse de art. 35 alin. (4)-(9) coroborat cu alin. (11), art. 642 din O.U.G. nr. 109/2011, în lumina art. 25 din O.U.G. nr. 109/2011.

Mai susţine că argumentaţia instanţei de apel în sensul că a fost chemată să analizeze strict "actul de numire" fără a se apleca asupra întregului set de circumstanţe în care actul de numire s-a realizat, este una superficială şi reprezintă o încălcare a principiului de drept procesual constând în rolul judecătorului în aflarea adevărului, consacrat de art. 22 C. proc. civ.

Arată recurenta că, una dintre condiţiile prevăzute de art. 642 din O.U.G. nr. 109/2011 este vacantarea postului, ceea ce presupune încetarea mandatului înainte de expirarea termenului pentru care a fost acordat, iar nu încetarea la expirarea termenului, când nu se pot numi membri provizorii, ci doar membri permanenţi.

A doua condiţie prevăzută de O.U.G. nr. 109/2011 pentru numirea directorilor provizorii - şi anume ca, această numire să fie făcută doar până la finalizarea procedurii de selecţie pentru posturile vacante - presupune ca iniţierea acestei proceduri sa fi fost realizată în termenul stabilit de O.U.G. nr. 109/2022, respectiv de 30 de zile de la vacantarea postului.

Susţine că, în cauză, nu au fost respectate aceste condiţii iar interpretarea textului de lege pe care recurenta a propus-o în faţa instanţei de apel este în acord cu spiritul întregii reglementări privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice din O.U.G. nr. 109/2011. Susţine că, dimpotrivă, interpretarea contrară propusă de instanţa de apel legitimează utilizarea mandatelor provizorii în orice situaţie, transformând excepţia în regulă cu eludarea gravă a normelor imperative de guvernanţă corporativă.

Recurenta face referire, cu titlu de jurisprudenţă privind interpretarea dispoziţiilor art. 642 din O.U.G. nr. 109/2011, la decizia nr. 1715/23.10.2019 pronunţată în apel.

Dintr-un alt punct de vedere, autoarea căii de atac invocă faptul că intimaţii-pârâţi nu şi-au exercitat mandatul cu prudenţa şi diligenta unui bun administrator, cu loialitate şi în interesul societăţii, instanţa de apel interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile art. 1538 alin. (3) coroborat cu art. 1441 alin. (1), art. 1441 alin. (2) şi (4) şi art. 1442 din Legea nr. 31/1990.

În acest sens, arată că motivarea instanţei de apel este incorectă întrucât membrii Consiliului de supraveghere nu şi-au respectat obligaţiile prevăzute de lege, respectiv au aprobat numirea unor membri provizorii ai Directoratului fără să stabilească criterii obiective de selecţie şi fără să efectueze un proces de selecţie transparent şi competitiv care să asigure numirea unui management profesionist şi nu au dovedit că au avut convingerea rezonabilă, formată pe baza unor informaţii adecvate, că adoptarea Hotărârilor Consiliului de supraveghere nr. 19, 20 şi 21 din 05.07.2017 este în interesul societăţii.

Mai arată că nici motivarea instanţei de apel în sensul că situaţia de urgenţă ar fi impus numirea membrilor provizorii ai Directoratului nu poate fi reţinută, întrucât aşa-zisa urgenţă a fost cauzată chiar de conduita intimaţilor, care, deşi au fost numiţi în Consiliul de supraveghere încă din aprilie 2017, timp de 3 luni de zile nu au iniţiat niciun proces de selecţie a membrilor Directoratului.

Or, conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu îşi poate invoca propria culpă pentru a justifica neexecutarea unei obligaţii.

O altă critică priveşte faptul că hotărârile Consiliului de supraveghere privind numirea membrilor directoratului nu au fost confirmate de Adunarea Generală a Asociaţilor, instanţa de apel interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În acest sens, arată că în mod contrar dispoziţiilor textului de lege mai sus-menţionat şi fără a indica temeiul legal, instanţa de apel a considerat că hotărârile AGA de descărcare de gestiune, respectiv de aprobare a situaţiilor financiare ar valora confirmare a hotărârilor Consiliului de supraveghere.

În ceea ce priveşte reţinerea de către instanţa de apel a faptului că nu există prejudiciu, recurenta invocă faptul că decizia a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 155 coroborat cu art. 1551 din Legea nr. 31/1990.

Arată că, întrucât numirea membrilor Directoratului este nelegală, remuneraţiile şi costurile aferente au fost achitate fără o bază legală, constituindu-se într-un prejudiciu pentru societate.

Prin urmare, consideră că motivarea instanţei de apel, în sensul că remuneraţiile au fost plătite în temeiul unor contracte de mandat care nu au fost anulate şi nici nu pot fi declarate în alt mod nelegale în prezenta cauză, nu poate fi primită şi se impune a fi cenzurată de instanţa de recurs.

În acelaşi timp, susţine că se impune a fi cenzurată şi motivarea instanţei de apel în sensul că aceste costuri ale societăţii nu ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost numiţi membri ai Directoratului cu aplicarea unei proceduri de selecţie conform O.U.G. nr. 109/2011.

Conchide că remuneraţiile achitate membrilor Directoratului reprezintă un prejudiciu pentru societate întrucât au la bază o numire nelegală, astfel că argumentele instanţei de apel nu pot fi primite, acestea susţinând concluzia că, şi în ipoteza unei numiri nelegale, remuneraţiile nu pot fi recuperate deoarece contractul de mandat nu a fost anulat; or, această interpretare lipseşte de efecte constatarea încălcării de către membrii Consiliului de supraveghere a obligaţiilor privind numirea membrilor Directoratului.

În drept, recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi pe celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul cererii.

La 12 octombrie 2021 cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor-pârâţi iar la 13 octombrie 2021, intimatei-înterveniente.

La 15 octombrie 2021, cu respectarea termenului legal, intimata-intervenientă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 26 octombrie 2021 întâmpinarea formulată de intimata-intervenientă a fost comunicată recurentei-reclamante, iar la 27 octombrie 2021, intimaţilor-pârâţi.

La 5 noiembrie 2021, cu respectarea termenului legal, intimaţii-pârâţi au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Deşi nu au invocat excepţia nulităţii, aceştia au susţinut că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal.

La 08 noiembrie 2021, recurenta-reclamantă a înaintat la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-intervenientă.

La 08 noiembrie 2021, cu respectarea termenului legal, intimatul-pârât D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 16 noiembrie 2021 întâmpinările formulate de intimaţii-pârâţi au fost comunicate recurentei-reclamante, aceasta formulând la 26 noiembrie 2021, răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile privind încălcarea art. 22 C. proc. civ., iar motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 642 din O.U.G. nr. 109/2011.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 27 septembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, cu menţiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere la raport în 10 zile de la comunicare.

La 18 octombrie 2022 intimatul-pârât D. a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat anularea recursului.

Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2022, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilităţii recursului în completul de filtru, la 31 ianuarie 2023.

Prin încheierea completului de filtru din 31 ianuarie 2023 s-a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă, stabilindu-se termen de judecată la 21 martie 2023, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din 21 martie 2023, recurenta-reclamantă, prin avocat, a depus la dosar o cerere de renunţare la judecata recursului, prin înscris autentic.

Examinând cu prioritate cererea de renunţare la judecata căii de atac a recursului formulată de recurenta-reclamantă FONDUL PROPRIETATEA S.A., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin declaraţia de renunţare la calea de atac a recursului, autentificată cu nr. x din 09 martie 2023 de Societatea Profesională Notarială F. şi Asociaţii, şi întemeiată pe dispoziţiile art. 404 coroborat cu art. 463 şi art. 9 alin. (3) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că înţelege să renunţe la judecata căii de atac a recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1129A din 25 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel, în vederea rejudecării apelului declarat de aceasta.

Cu privire la manifestarea de voinţă a recurentei-reclamante, în sensul renunţării la calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie, care sunt acte de voinţă ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum şi de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. şi constă în faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, respectiv declanşarea acestuia, ci au şi libertatea de a-i pune capăt.

Aşadar, principiul disponibilităţii cuprinde şi posibilitatea părţilor de a efectua acte de dispoziţie, precum desistarea (renunţarea), achiesarea şi tranzacţia judiciară.

Potrivit dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., "Renunţarea se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.".

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor legale precitate rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc şi ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului instanţei superioare, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecăţii în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înţelege să-şi retragă calea de atac.

Cererea recurentei-reclamante de renunţare la judecata căii de atac a recursului, astfel cum este formulată, reprezintă o achiesare la hotărârea atacată, în sensul avut în vedere de legiuitor prin art. 463 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

Aşadar, manifestarea de voinţă a recurentei-reclamante privind renunţarea la judecata căii de atac a recursului, în sensul achiesării la decizia civilă nr. 1129A din 25 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017, reprezintă un act de dispoziţie al acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei.

Se reţine, totodată, că cererea de renunţare a fost făcută de recurenta-reclamantă cu respectarea cerinţelor impuse de art. 406 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., declaraţia de renunţare îmbrăcând forma înscrisului autentic emis de Societatea Profesională Notarială F. şi Asociaţii şi autentificat sub nr. x din 09 martie 2023.

Dat fiind faptul că cererea de renunţare la judecata căii de atac a recursului, astfel cum a fost formulată de recurenta-reclamantă, se înscrie în limitele disponibilităţii procesului civil, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării unei cauze, având în vedere deopotrivă şi stadiul în care se află procesul, Înalta Curte, în temeiul art. 463 C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă FONDUL PROPRIETATEA S.A. împotriva deciziei civile nr. 1129A din 25 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017.

În ceea ce priveşte cererea intimaţilor-pârâţi C., B. şi A. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosarul de recurs atestă efectuarea de către fiecare dintre aceaştia a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 2.945,25 RON.

Faţă de soluţia pronunţată asupra cererii de renunţare la judecata căii de atac a recursului, în temeiul art. 482 şi art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă FONDUL PROPRIETATEA S.A. la plata a câte 2.945.25 RON către intimaţii-pârâţi C., B. şi A., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea formulată de recurenta-reclamantă FONDUL PROPRIETATEA S.A., de renunţare la calea de atac a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1129A din 25 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata a câte 2.945.25 RON către intimaţii C., B., A. cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2023.