Labor dispute: Recusal appeal untimely and final judgment against appeal inadmissible under labor law

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW. şi XX., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare, au solicitat:

- obligarea pârâţilor să stabilească corect drepturile salariale cuvenite reclamanţilor, începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010;

- obligarea pârâţilor să stabilească corect drepturile salariale ale reclamanţilor, începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 19/2012;

- obligarea pârâţilor să stabilească corect drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.12,2012, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 19/2012;

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale cuvenite (salariu de bază + sporuri), începând cu data de 09.04.2015, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, la nivelul maxim pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, ţinând cont şi de drepturile salariale stabilite potrivit petitelor anterioare;

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.12.2015, în conformitate cu prevederile Legii nr. 293/2015, respectiv să majoreze cu 10% drepturile salariale determinate;

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale cuvenite, în conformitate cu dispoziţiile art. 3l alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 şi cu prevederile pct. 32 din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, începând cu data de 01.08.2016, la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică;

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.07.2017, în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, pornind de la drepturile salariale stabilite pentru data 30.06.2017 (conform petitelor anterioare);

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.01.2018, în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, pornind de la drepturile salariate stabilite;

- obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale rezultate după stabilirea cuantumului acestora în condiţiile petitelor sus-menţionate şi sumele încasate, începând cu data de 01.01.2011 şi în viitor, actualizate cu coeficientul indicelui de inflaţie, plus dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- pentru persoanele încadrate ulterior datei de 01.01.2011, s-au reiterat solicitările din petitele menţionate, după caz, ţinând cont de data încadrării fiecărui reclamant în parte.

În drept, reclamanţii au invocat Legea nr. 53/2003, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 83/2014, Legea nr. 71/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, C. civ., legislaţia naţională şi internaţională privind discriminarea, Constituţia României.

Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3467 din 5 decembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 56 din 6 martie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Prin decizia nr. 3537 din 21 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018*, la data de 19 august 2019.

La 23.09.2019 s-a înregistrat la dosar precizare/completare a acţiunii formulată de către reclamanţi împreună cu alte persoane.

Prin cererea de intervenţie principală depusă la dosar în data de 18.12.2019, intervenienţii YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Tribunalului Satu Mare, GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO. PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Satu Mare, ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., CNP IIIII., JJJJJ., personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Carei, KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecatoriei Negresti-Oas, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Satu Mare, Curtea de Apel Oradea şi Ministerul Justiţiei să se dispună următoarele:

- obligarea pârâţilor să recunoască si să stabilească drepturile salariale ale intervenienţilor pe baza valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 01.01.2008-31.03.2008 şi a sporurilor în procentele maxime prevăzute de lege/hotărâri judecătoreşti;

- obligarea pârâţilor să recunoască si să stabilească drepturile salariale ale intervenienţilor pe baza valorii de referinţă sectoriala de 421,2 RON, pentru perioada 01.04.2008-30.09.2008 şi a sporurilor în procentele maxime prevăzute de lege/hotărâri judecătoreşti;

- obligarea pârâţilor să recunoască si să stabilească drepturile salariale ale intervenienţilor pe baza valorii de referinţă sectorială de 440,15 RON, pentru perioada 01.10.2008-30.11.2015 şi a sporurilor în procentele maxime prevăzute de lege/hotărâri judecătoreşti, iar altele ca si sporuri (sporul de fidelitate şi sporul de vechime în muncă), rămânând în afara bazei: sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica în procent de 25% din salariul de bază, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în procent de 5% din salariul de bază si sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în procent de 15% din salariul de bază);

- obligarea pârâţilor să recunoască si să stabilească drepturile salariale ale intervenienţilor pe baza valorii de referinţă sectorială de 484,17 RON, pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, precum şi după data de 31.12.2017, în cazul reclamanţilor ale căror drepturi salariale nu au fost plafonate în baza dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 şi a sporurilor în procentele maxime prevăzute de lege/hotărâri judecătoreşti;

- obligarea pârâţilor ca, la stabilirea drepturilor salariale pretinse (salariu de bază + sporuri) în condiţiile petitelor anterioare, să respecte şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014, care prevăd acordarea salariilor de bază şi a sporurilor la nivelul maxim din cadrul instituţiei sau autorităţii publice;

- obligarea pârâţilor ca, începând cu data de 01.08.2019, să stabilească drepturile salariale ale intervenienţilor, atât în considerarea celor solicitate în petitele anterioare, cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016 şi cu prevederile pct. 32 din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, la nivelul maxim al salariului de bază existent in plata pentru aceeaşi funcţie, grad/treapta, gradaţie, respectiv vechime in munca si vechime în specialitate din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică;

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale începând cu data de 01.07.2017, în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, pornind de la drepturile salariale stabilite pentru data 30.06.2017;

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale începând cu data de 01.01.2018, în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, pornind de la drepturile salariale stabilite în condiţiile petitului anterior;

- obligarea pârâţilor la calculul şi plata diferenţelor dintre drepturile salariale rezultate după stabilirea cuantumului acestora în condiţiile petitelor anterioare din cerere şi sumele efectiv încasate, începând cu data de 01.01.2008 şi în viitor, actualizate cu coeficientul indicelui de inflaţie, plus dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- pentru persoanele încadrate ulterior datei de 01.01.2008, au reiterat solicitările din petitele anterioare, după caz, ţinând cont de data încadrării fiecărui reclamant în parte.

- anularea situaţiei create prin discriminare şi obligarea pârâtului de ordin 2 să efectueze retroactiv menţiunile corespunzătoare în evidenţele privind salarizarea lor, cu privire la drepturile salariale rezultate după stabilirea cuantumului acestora începând cu data de 01.01.2008, respectiv pentru persoanele încadrate ulterior datei de 01.01.2008, începând cu data încadrării fiecărui reclamant în parte.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâţilor Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare să stabilească corect drepturile salariale ale intervenienţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 29 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca tardivă completarea de acţiune formulată la data de 23.09.2019, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Tribunalul Satu Mare şi Curtea de Apel Oradea, s-a respins excepţia lipsei de obiect, invocată de pârâta Curtea de Apel Oradea şi s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind drepturile anterioare datei de 1 iulie 2015 referitor la cererea introductivă precizată şi cu privire la drepturile anterioare datei de 1 decembrie 2016, în ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu.

Totodată, s-a admis în parte acţiunea introductivă precizată şi cererea de intervenţie în interes propriu, pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare fiind obligaţi la calculul drepturilor salariale ţinând cont de data încadrării fiecărui reclamant, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 440,15 RON pentru perioada 1.07.2015-30.11.2015 şi 484,17 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

Pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare au fost obligaţi la calculul drepturilor salariale ale reclamanţilor, ţinând cont de data încadrării fiecărui reclamant, începând cu data de 01.01.2018 conform prevederilor Legii nr. 153/2017 prin raportare la drepturile salariale stabilite pentru perioada 01.07.2017 - 31.12.2017 şi la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit menţiunilor de mai sus şi venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă până la data plăţii efective.

De asemenea, pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare au fost obligaţi la calculul drepturilor salariale ale intervenienţilor, ţinând cont de data încadrării fiecărui intervenient, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 484,17 RON pentru perioada 01.12.2016-31.12.2017, precum şi după această dată în cazul intervenienţilor ale căror drepturi salariale nu au fost plafonate în baza Legii nr. 153/2017.

Pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare au fost obligaţi la calculul drepturilor salariale ale intervenienţilor, ţinând cont de data încadrării fiecărui intervenient, începând cu data de 01.01.2018 conform prevederilor Legii nr. 153/2017 prin raportare la drepturile salariale stabilite pentru perioada 01.07.2017-31.12.2017 precum şi la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în evidenţele referitoare la salarizarea intervenienţilor.

Pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare au fost obligaţi la plata către intervenienţi a diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit menţiunilor de mai sus şi venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă până la data plăţii efective.

A fost respinsă în rest, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată precizată şi cererea de intervenţie în interes propriu.

2. Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din data de 03.06.2020 au formulat apel reclamanţii, intervenienţii în interes propriu, precum şi pârâtul Tribunalul Satu Mare. De asemenea, împotriva sentinţei a formulat apel şi pârâta Curtea de Apel Oradea.

Prin decizia civilă nr. 250/A/2021 din 25 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi şi de intervenienţii în interes propriu împotriva încheierii din 3 iunie 2020 şi a sentinţei atacate.

De asemenea, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Curtea de Apel Oradea împotriva aceleaşi sentinţe.

3. Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare reclamanţii şi intervenienţii în nume propriu în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 teza II-a C. proc. civ.

La 13 decembrie 2021, contestatorii au formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător WWWWW. şi XXXXX., care compun completul de judecată Al din cadrul Curţii de Apel Cluj, învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 44 raportat la art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ.. şi art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale

Prin încheierea din camera de consiliu de la 21 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea formulată de contestatori privind recuzarea completului Al, format din doamnele judecător WWWWW. şi XXXXX..

Prin decizia civilă nr. 218/A/2022 din 11 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepţia nelegalei compuneri a completului.

Totodată a fost admisă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimaţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare şi, în consecinţă, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare.

4. Împotriva încheierii din 21 decembrie 2021 şi a deciziei au formulat recurs contestatorii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă, prin care au solicitat casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare a cauzei de către un complet legal alcătuit.

Referitor la încheierea recurată se susţine că cererea de recuzare (conform principiului accesorium sequitur principale) şi, implicit, contestaţia în anulare, au fost soluţionate de către un complet care nu a fost alcătuit conform dispoziţiilor legale, respectiv de către un complet de apel format din doi judecători, deşi se impunea să fie soluţionate de către un complet de apel format din trei judecători, prin raportare la dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi la data de 23 iulie 2018, data înregistrării pe rolul Tribunalul Cluj a cererii introductive de instanţă care formează obiectul dosarului nr. x/2018

Potrivit recurenţilor, încheierea de soluţionare a cererii de recuzare este nulă, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ., care prevăd că hotărârea se pronunţă în şedinţă publică.

Mai arată recurenţii că judecătorii recuzaţi s-au antepronunţat (indirect, prin continuarea judecăţii contestaţiei în anulare) cu privire la excepţia nelegalei compuneri a completului învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare şi, implicit cu privire la motivul căii extraordinare de atac în retractare, contrar celor reţinute în încheierea atacată.

În continuare recurenţii susţin că instanţa care a soluţionat cererea de recuzare în mod greşit nu a constatat nelegala compunere a completului de judecată, excepţia fiind analizată la ultimul termen de judecată a contestaţiei în anulare.

În aprecierea recurenţilor există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea completului de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare.

În ceea ce priveşte decizia civilă recurată, aceştia au solicitat să se reţină că excepţia nelegalei compuneri a fost greşit soluţionată, astfel că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă. De asemenea, se arată că instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la un cadru procesual străin cauzei, respectiv faţă de colegii recurenţilor care nu au formulat contestaţie în anulare, respectiv YYYYY., Q., ZZZZZ., etc.

Intimatul Tribunalul Satu Mare a depus la 14 iulie 2022 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat împotriva încheierii ca neîntemeiat, iar în ceea ce priveşte recursul formulat împotriva deciziei a solicitat, în principal, respingerea acestuia, ca inadmisibil, şi, în subsidiar, ca neîntemeiat.

La 7 decembrie 2022 recurenţi au depus note scrise.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 20 iunie 2022.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 decembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au exercitat acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 16 martie 2023.

La termenul din 16 martie 2023, în complet de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării recursului împotriva încheierii din 21 decembrie 2021, invocată din oficiu şi inadmisibilităţii recursului împotriva deciziei recurate, invocată de intimatul Tribunalul Satu Mare, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) Cod procedură civilă.

Înalta Curte urmează a admite excepţia tardivităţii, invocată din oficiu şi să anuleze recursul împotriva încheierii din 21 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cauză fiind formulat recurs împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de recuzare, sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) Cod procedură civilă potrivit cărora "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri"

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că încheierea recurată a fost dată într-o contestaţie în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţate în apel, într-un conflict de muncă. Prin urmare, decizia pronunţată în apel fiind definitivă potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că şi decizia pronunţată în contestaţia în anulare este definitivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) Cod procedură civilă.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale evocate, termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cerii de recuzare este de 5 zile de la comunicarea hotărârii pronunţate în contestaţia în anulare, acest termen urmând a fi calculat pe zile, fără a intra în calcul ziua în care începe să curgă termenul, nici ziua când aceasta se împlineşte, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Termenul de recurs instituit de art. 53 alin. (1) C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita recursul, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În cauză, se constată că decizia prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare a fost comunicată recurenţilor la 23 mai 2022, aşa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale iar cererea de recurs a fost transmisă, prin poştă electronică, la 30 mai 2022, ora 23:56 către registratura Curţii de Apel Cluj, fiind înregistrată la 31 mai 2022, astfel cum atestă data înscrisă pe ştampila aplicată pe cererea de recurs .

Întrucât ultima zi a termenului de 5 zile a căzut într-o zi nelucrătoare, acesta a fost prelungit până în prima zi lucrătoare, respectiv 30 mai 2022, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.

Programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic şi începe, de regulă, la ora 8:00 şi se încheie la ora 16:00, conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Prin urmare, cum nu s-a susţinut şi nici nu a existat vreo dovadă în sensul că programul de lucru în cadrul Curţii de Apel Cluj nu s-ar desfăşura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispoziţiile anterior menţionate, depunerea la această instanţă a recursului, prin e-mail, în ultima zi a termenului, după ora 16:00, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal, având în vedere că acesta a fost înregistrat în evidenţa instanţei a doua zi, respectiv pe data de 31 mai 2022.

În acest sens, se reţine că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017 a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 Cod procedură civilă, în sensul de a se stabili dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen".

Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen".

Înalta Curte, subliniază că, faţă de dispoziţiile art. 24 şi 25 C. proc. civ., care prevăd că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi, şi raportat la data demarării prezentului proces, 23 iulie 2018, acesta este supus normelor de procedură civilă anterioare modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Ca atare, din perspectiva excepţiei tardivităţii, relevante în cauză sunt dispoziţiile art. 182 şi art. 183 C. proc. civ. în forma în vigoare la data iniţierii prezentului litigiu (dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, prin care în enumerarea cuprinsă la art. 183 alin. (1) C. proc. civ. au fost introduse şi actele de procedură trimise prin fax sau e-mail), astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, înaintarea recursului prin intermediul poştei electronice în ultima zi a termenului (30 mai 2022, ora 23:56), după ora la care se încheiase activitatea la Curtea de Apel Cluj, cerere înregistrată în evidenţa instanţei a doua zi, respectiv pe data de 31 mai 2022, determină concluzia că această cale de atac a fost declarată cu încălcarea termenului reglementat de art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Este de menţionat şi că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum, în cauză, recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive, iar recurenţii nici nu au dovedit că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează a anula ca tardiv, recursul declarat de recurenţi împotriva încheierii din 21 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, Înalta Curte urmează a admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul Tribunalul Satu Mare şi să respingă ca inadmisibil recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 218/A/2022 din 11 februarie 2022, pronunţate de aceeaşi instanţă, pentru următoarele considerente:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunţate într-o contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri date în apel, într-o acţiune privind drepturi salariale. Prin urmare, în cauză fiind dedus soluţionării un conflict de muncă, este aplicabilă legislaţia specială privind jurisdicţia muncii.

Este de menţionat şi că potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotârârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată". Aşadar, pentru a se verifica admisibilitatea căii de atac formulate în cauză, se va analiza litigiul în care a fost pronunţată hotărârea atacată cu contestaţie în anulare.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii".

Totodată, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, iar, potrivit art. 214 din acelaşi act normativ, hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Conform art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 dispoziţiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Având în vedere data promovării acţiunii, respectiv 23 iulie 2018, sunt aplicabile prevederile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor efectuate prin Legea 310/2018, potrivit căruia nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, iar potrivit tezei II-a nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

De asemenea, sunt de amintit şi prevederile art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 si până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă un conflict de muncă este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel. Prin urmare, şi hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare, în prezentul litigiu, este definitivă potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută la art. 457 Cod procedură civilă semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. În consecinţă, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una din garanţiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) raportat la 508 alin. (4) din acelaşi cod, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul împotriva deciziei civile nr. 218/A/2022 din 11 februarie 2022, pronunţate Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii MMMMM., E., HHH., B., QQQQ., SSSSS., JJJ., KKK., F., RRRR., MMM., LLL., SS., IIIII., NNN., G., OOO., H., PPP., BBBBB., QQQ., PPPPP., UUU., RRR., J., UUUUU., GGG., TTT., K., L., VVV., FFFFF., MM., M., ZZ., LL., TT., P., AAA., A., VV., PPPP., NNNNN., FFF., YYYY., DDDDD., WWW., R., UU., QQQQQ., XXX., HHHHH., AAAAAA., NNNN., BBBBBB., T., EEEEE., YYY., ZZZ., U., XXXX., AAAA., OOOO., III., YY., V., BBBB., VVVV., W., CCCC., O., DDDD., X., DDD., EEEE., Z., WW., CCCCCC., TTTTT., AA., FFFF., NN., BB., GGGG., D., CC., CCCCC., KKKKK., GGGGG., VVVVV., AAAAA., BBB., LLLLL., TTTT., WWWW., ZZZZ., CCC., MMMM., DD., EE., OO., FF., OOOOO., RR., IIII., JJJJ., C., JJJJJ., HH., KKKK., SSSS., UUUU., II., XX., EEE., JJ., QQ. şi KK. împotriva încheierii din 21 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, ca tardiv formulat.

Respinge recursul împotriva deciziei civile nr. 218/A/2022 din 11 februarie 2022, pronunţate de aceeaşi instanţă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2023.