Territorial jurisdiction for recognizing foreign maritime arbitral awards: exclusive competence of Bucharest Court when opposing party has no Romanian seat
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice of Romania resolved a negative jurisdictional conflict by assigning exclusive territorial competence to the Bucharest Court of Appeal for the substantive adjudication of the case. The dispute concerned a request to recognize and enforce a foreign arbitral award issued by the London Maritime Arbitration Court against a debtor incorporated in Russia, where the debtor’s Romanian subsidiary had co-defended the claim based on a bank guarantee issued in favor of the creditor. Although the Bucharest Court initially declined jurisdiction to the Cluj-Napoca Court based on the subsidiary’s local registered office, the Cluj Court referred the matter back to Bucharest, arguing that the primary counterparty to the award was the foreign debtor. Relying on Articles 1124 et seq. of the Code of Civil Procedure and the 1958 New York Convention, the High Court determined that the exclusive jurisdictional rule for enforcing foreign arbitral awards is triggered by the domicile or seat of the party against whom the award is opposed and who is bound to pay; since the primary debtor lacks a seat in Romania and the subsidiary was not a party to the underlying arbitration, the statutory default under Article 1126(2) applied, mandating that the request be heard by the Bucharest Court when no other competent domestic tribunal can be identified.
Legislator headnote
AI generatedart. 1126 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 1126 alin. (1) din C. proc. civ, art. 1126 din C. proc. civ, art. 1126 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for recognizing foreign maritime arbitral awards: exclusive competence of Bucharest Court when opposing party has no Romanian seat: În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1126 alin. (1) C. proc. civ. şi, având în vedere sediul pârâtei C. S.A. din Mun. Cluj-Napoca, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 martie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2022, pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. şi C. S.A. prin Sucursala Constanţa, a solicitat instanţei recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii arbitrale din data de 11 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, în conformitate cu Termenii Asociaţiei de Arbitraj Maritim din Londra – LMAA (2017).
Prin sentinţa civilă nr. 1199 din 25 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1126 alin. (1) C. proc. civ. şi, având în vedere sediul pârâtei C. S.A. din Mun. Cluj-Napoca, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 6 octombrie 2022, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 2602 din 14 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a civilă.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut că partea căreia i se opune hotărârea arbitrală este B., societate cu sediul în Federaţia Rusă, astfel că este aplicabil art. 1126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia în caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.
3. Dosarul a fost înregistrat la 30 ianuarie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Specializat Cluj, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, pentru următoarele considerente:
În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.
Litigiul are ca obiect cererea de recunoaştere pe teritoriul României a hotărârii arbitrale din data de 11 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, în temeiul art. 1124 şi urm. C. proc. civ. şi Convenţiei de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine.
Potrivit art. 1126 alin. (1) din C. proc. civ. "solicitarea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă printr-o cerere adresată tribunalului in circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală", iar conform alin. (2) din acelaşi cod "în caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1) competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti".
Înalta Curte constată caracterul exclusiv al competenţei teritoriale reglementate de art. 1126 din C. proc. civ., părţile neavând posibilitatea sesizării altor instanţe deopotrivă competente iar determinarea acestei competenţe se va face prin raportare la domiciliul sau sediul părţii căreia i se opune hotărârea a cărei recunoaştere se solicită.
Prin sintagma "domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală" de la art. 1126 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere persoana care a figurat ca parte în litigiul arbitral şi care a fost obligată prin hotărârea arbitrală a cărei recunoaştere se solicită.
Litigiul dintre părţi a fost soluţionat de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, prin hotărârea arbitrală a cărei recunoaştere se solicită în cauză, fiind obligată debitoarea B.. la plata către A. a sumei totale de 190.652 USD şi a dobânzii contractuale în cuantum de 2% pe luna, până la achitarea integrală a debitului.
Prin urmare, Înalta Curte constată că partea căreia i se opune hotărârea arbitrală este societatea B.., care are sediul în Federaţia Rusă, fiind incident în cauză alin. (2) al art. 1126 din C. proc. civ., potrivit căruia "în caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1) competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti".
În cauză, nu se poate reţine incidenţa art. 1126 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se stabili competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, prin raportare la sediul C. S.A., întrucât aceasta nu a avut calitatea de parte în litigiul arbitral.
C. S.A. a emis scrisoarea de garanţie bancară nr. x din 18.12.2019, prin care au fost garantate de aceasta orice sume reprezentând prejudicii statuate printr-o hotărâre arbitrală definitivă şi executorie pe teritoriul României împotriva societăţii B., ulterior procedurii de recunoaştere a hotărârii arbitrale.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că pentru soluţionarea cererii formulate de reclamanta A. privind recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii arbitrale din data de 11 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, competenţa teritorială exclusivă revine Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 1126 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât partea căreia i se opune hotărârea şi care poate să refuze executarea voluntară este pârâta B., care nu are sediul pe teritoriul României.
Faţă de considerentele anterior expuse şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2023.