Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1241/2005 AI generated

Ethnic persecution compensation claim upheld against pension authority appeal

Case Number Decizia nr. 1241/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the pension authority, thereby upholding the lower court’s judgment that recognized the claimant’s status as a beneficiary of compensation for ethnic persecution under Law No. 189/2000 (approving O.G. No. 105/1999) for the period from September 6, 1940, to March 6, 1945. The dispute concerned an administrative challenge to a decision denying these specific rights, with the claimant alleging she fled Bessarabia in autumn 1940 due to political events and ethnic persecution. The court found the appeal unfounded, ruling that the evidence presented—consisting of official documents proving her enrollment in a refugee primary school in Bucharest during the 1940–1941 academic year and witness depositions—sufficiently established her status as a refugee entitled to benefits, in accordance with Government Decision No. 127/2002 regarding the proof of such circumstances.

Legislator headnote

AI generated

Ethnic persecution compensation claim upheld against pension authority appeal: În cauză, reclamanta a uzitat atât de acte oficiale, cât și de depoziții de martori, la pronunțarea soluției avându-se în vedere și dispozițiile art. 2 și art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 127/2002.

Keywords

AI generated
compensation for ethnic persecution pension rights witness compensation refugee rights status of beneficiary established right
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 17 iunie 2004, reclamanta A.L. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 11971/11590 din 23 aprilie 2004 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Prin sentința civilă nr. 1675 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de A.L., a anulat hotărârea nr. 11971/11590 din 23 aprilie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 decembrie 2003 și să emită o hotărâre în acest sens.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a refugiat în toamna anului 1940, din Comrat, județul Tighina - Basarabia, în România, iar pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, persecuția de ordin etnic este evidentă.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat în esență, că în dosarul comisiei nu s-au depus dovezi concludente cauzei, iar aprecierea încadrării în dispozițiile legii se poate face de către instanța de judecată, numai cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea.

Recursul este nefondat.

Se reține că reclamanta s-a refugiat în toamna anului 1940, din Comrat, județul Tighina - Basarabia, în România, datorită evenimentelor politice și a persecuției etnice.

De asemenea, din adeverință rezultă că reclamanta a urmat cursurile clasei I, în anul școlar 1940 - 1941, la Școala Primară a Refugiaților din București, făcându-se mențiunea că înscrierea acesteia s-a făcut ca urmare a faptului că a fost refugiată din Basarabia.

În cauză, reclamanta a uzitat atât de acte oficiale, cât și de depoziții de martori, la pronunțarea soluției avându-se în vedere și dispozițiile art. 2 și art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 127/2002.

În consecință, sentința instanței de fond este legală și temeinică, motivele de recurs nefiind de natură a duce la casarea acesteia, situație în care recursul de față este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1675 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.