Timeliness of appeal against recusal dismissal pending final judgment on public procurement damages

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2022 şi ulterior, la data de 27 aprilie 2022, pe rolul secţiei a VI-a civile a aceleiaşi instanţe, sub nr. x/2022*, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti – Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara a solicitat obligarea pârâtei A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. la plata sumei de 3.036.418,60 RON, cu titlu de despăgubiri.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1272, art. 1321, art. 1322, art. 1350 C. civ. şi H.G. nr. 394/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1631 din 01.07.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, s-a respins cererea ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. Bucureşti prin Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara a formulat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în rejudecare, obligarea pârâtei la plata daunelor interese în sumă de 50 % din valoarea contractelor, respectiv în cuantum de 3.036.418,60 RON, iar în situaţia în care se consideră ca aceste daune interese sunt de 49 % din valoarea fiecărui contract, suma de 2.975.690,22 RON.

La termenul de judecată din 18 octombrie 2022, intimata-pârâtă A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. a formulat oral, în şedinţă publică, cerere de recuzare a completului de judecată iar la data de 19 octombrie 2022, petenta a depus în scris cererea de recuzare.

Prin încheierea din 26 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins cererea de recuzare ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 1690/A din 01.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis apelul formulat de reclamantă, a fost anulată sentinţa apelată şi s-a stabilit termen în data de 15 noiembrie 2022 pentru soluţionarea cauzei pe fond.

Prin decizia nr. 238 din 16 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.975.690,19 RON cu titlu de daune-interese.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 59.513,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Împotriva încheierii din 26 octombrie 2022, pârâta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat chestiunile dezlegate cu putere de lucru judecat în dosarul nr. x/2021 privind timbrajul.

Mai arată recurenta că instanţa de apel nu a motivat încheierea recurată sub aspectul incidenţei puterii de lucru judecat a chestiunilor dezlegate privind timbrajul din dosarul invocat, fiind întemeiat astfel motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În considerarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta invocă încălcarea sau aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin întâmpinarea depusă la 25 ianuarie 2023, intimata Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti – Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara a invocat excepţia nulităţii recursului iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

4. Cauza a fost înregistrată la 17 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 15 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată la 16 martie 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., stabilind ordinea de prioritate a excepţiilor de procedură, a luat în examinare excepţia prematurităţii formulării prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca prematur formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 26 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă a respins cererea de recuzare a completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului împotriva sentinţei civile nr. 1631 din 01.07.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.: "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Textul legal evocat instituie condiţii speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării. Aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Având în vedere că litigiul în care a fost formulată cererea de recuzare are ca obiect executarea unui contract de achiziţie publică, hotărârea pronunţată în apel este definitivă potrivit art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ.. Prin urmare, încheierea recurată putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei pronunţate în apel potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Din verificările efectuate în cauză, în sistemul informatizat al instanţelor, se constată că, la 8 noiembrie 2022, dată la care pârâta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, dosarul nu era soluţionat, având termen de judecată la 15 noiembrie 2022.

Din verificările efectuate în cauză, se reţine că prin decizia civilă nr. 1690/A din 01.11.2022 instanţa de apel a admis apelul formulat de reclamantă, a anulat sentinţa apelată şi a stabilit termen în soluţionarea cauzei pe fond la data de 15 noiembrie 2022, iar prin decizia nr. 238 din 16 februarie 2023 a soluţionat pe fond acţiunea.

Apărările recurentei privind faptul că art. 53 alin. (1) C. proc. civ. nu distinge de la care dintre cele două hotărâri evocate curge termenul de recurs împotriva soluţiei de respingere a cererii de recuzare nu sunt întemeiate. Dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod explicit că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei definitive prin care a fost soluţionată cauza. Or, în speţă cauza a fost soluţionată în apel, prin evocarea fondului, prin decizia nr. 238 din 16 februarie 2023, potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Totodată, este de menţionat că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În acest context procesual, în absenţa unei hotărâri prin care să se fi soluţionat cauza, respectiv a unei hotărâri definitive, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi reglementată de lege, nu e deschisă părţilor pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecăţii, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a fost promovată anterior soluţionării apelului în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. împotriva încheierii din 26 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. împotriva încheierii din 26 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, ca prematur formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2023.