Inadmissibility of extraordinary appeal against decision on commercial registry intervention where only appeal is available under special law.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 13.01.2022 pe rolul Tribunalului Gorj – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2022, Registrul comerţului a transmis spre soluţionare cererile de intervenţie formulate de A., B. şi C. la cererea de menţionare acte din Registrul comerţului, prin care au solicitat respingerea menţiunii nr. 675 din 11.01.2022.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009 şi art. 61 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 36 din 22 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal pentru societatea D. S.A. a Consiliului de Administraţie format din B., E., F. şi a directorului general G., s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a Cabinetului de Avocatură H. şi s-a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul principal A..

S-a respins cererea de intervenţie formulată de reclamanţii intervenienţi C. şi B., faţă de cererea înregistrare menţiuni nr. 675/11.01.2022.

De asemenea, s-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenient principal A. şi s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului a Deciziei Consiliului de administraţie din 22.12.2021, semnată de I., J. şi K..

2. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D. S.A. prin director general G. şi prin Consiliul de Administraţie format din B., E. şi F. şi intervenienta C..

Prin decizia nr. 474/2022 din 11 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a civilă, s-au admis apelurile declarate de apelanta D. S.A. şi intervenienta C. şi a fost schimbată sentinţa atacată, în sensul că au fost respinse excepţiile lipsei calităţii de reprezentant legal şi convenţional, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul A. şi a fost admisă cererea de intervenţie formulată de apelanta intervenientă C.. Pe fond, s-a respins cererea de înregistrare menţiuni nr. 675 din 11.01.2022.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

3. Împotriva acestei decizii, D. S.A. prin Preşedintele Consiliului de Administraţie I. şi Director General A. au formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 151 alin. (4) din C. proc. civ. şi art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, întrucât în evidenţele Registrului Comerţului era înregistrat Consiliul de administraţie format din I., J. şi K., iar mandatul administratorilor B., E. şi F. a încetat de drept.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunţate în dosarele nr. x/2019, y/2021, z/2021 şi 362/54/2022.

Prin întâmpinarea înregistrată la 6 ianuarie 2023, intimata D. S.A. reprezentată prin director general G. şi prin Consiliu de Administraţie format din B., E. şi F. a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil. De asemenea, intimata a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 RON.

Prin concluziile scrise depuse la 15 martie 2023, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

4. Cauza a fost înregistrată la 5 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr, iar prin rezoluţia din 15 februarie 2023 s-a fixat termen de judecată la 16 martie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata D. S.A., şi a reţinut următoarele:

În cauză, se reţine că instanţa de judecată a fost sesizată cu soluţionarea cererilor de intervenţie formulate la cererea de menţionare acte în Registrul Comerţului.

Având în vedere data înregistrării cererilor de intervenţie, respectiv 13 ianuarie 2022, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, în forma prevăzută anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 265/2022, intrată în vigoare la 26 noiembrie 2022, potrivit art. 141 alin. (2).

Prin urmare, potrivit art. 71 O.U.G. nr. 116/2009, în forma prevăzută anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 265/2022, "(1) dacă la cererile de înregistrare sunt depuse cereri de intervenţie, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate transmite/transmit instanţei întregul dosar, care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerţului şi cererea de intervenţie, precum şi înscrisurile depuse în susţinerea acestora. Prevederile art. 6 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. (2) Soluţionarea cererilor de înregistrare şi a cererilor de intervenţie se face cu citarea părţii şi a intervenienţilor. Instanţa se pronunţă de urgenţă, în condiţiile art. 49-56 din C. proc. civ.. (3) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (2) este executorie şi este supusă numai recursului".

Totodată, în cauză sunt incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior O.U.G. nr. 116/2009, potrivit cărora "(1)Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă Instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară".

În consecinţă, din prevederile legale evocate rezultă că dacă o lege specială prevede că o hotărâre judecătorească este atacată cu recurs, ulterior intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. Având în vedere că în O.U.G. nr. 116/2009 sunt prevederi privind calea de atac, dispoziţiile art. 71 alin. (3) din acest act normativ se vor interpreta în sensul că hotărârea pronunţată în soluţionarea cererilor de intervenţie este supusă numai apelului.

Aşadar, hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o cerere de intervenţie este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Este de menţionat că instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie şi o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv soluţionarea unor cereri de intervenţie formulate la cererea de menţionare acte în Registrul Comerţului, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 474/2022 din 11 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a civilă.

În ceea ce priveşte cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2380 RON, formulată prin întâmpinarea depusă la dosar, nu va mai fi analizată având în vedere poziţia procesuală a reprezentantul convenţional al acesteia, care a susţinut că vor fi solicitate pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 474/2022 din 11 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2023.