Late appeal against peremption of health insurance contribution claim from revolutionary allowance barred by mandatory 5-day deadline

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2020 pe rolul Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Teleorman la sistarea reţinerii contribuţiei la asigurările sociale de sănătate în procent de 10 % aplicat asupra indemnizaţiei de revoluţionar prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, precum şi restituirea contribuţiei la asigurările sociale de sănătate reţinută în procent de 5,5 % şi începând cu 01.01.2018 în procent de 10%.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea 341/2004, art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 155 din Legea 227/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 230 din 25.03.2021, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a declarat recurs, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr.

Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2021 instanţa a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa părţilor legal citate sau a unei solicitări scrise de judecare a cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din data de 30 mai 2022, curtea de apel a stabilit termen la data de 20 iunie 2022, în vederea discutării perimării cauzei, cauza fiind apoi amânată la data de 17 octombrie 2022 faţă de lipsa de procedură cu recurentul.

Prin decizia nr. 73 din 17 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a constatat perimat recursul declarat de reclamant.

3. Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat recurs, prin care a invocat motive personale care l-au pus în imposibilitatea de a urmări desfăşurarea dosarului.

4. Cauza a fost înregistrată la 12 decembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr, iar prin rezoluţia din 15 februarie 2023 s-a fixat termen la 16 martie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată din oficiu, şi a reţinut următoarele:

În cauză, se reţine că prin decizia recurată s-a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A..

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei" iar conform art. 421 alin. (2) teza I din acelaşi cod "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din acelaşi cod, termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Verificând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziţii imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunţării hotărârii atacate (17 octombrie 2022), s-a împlinit la 24 octombrie 2022, ora 24:00 potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunţată la 17 octombrie 2022, iar cererea de recurs a fost depusă la 29 noiembrie 2022, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător."

Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale incidente, astfel încât va admite excepţia tardivităţii declarării căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, şi va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 73 din 17 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 73 din 17 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2023.