Inadmissibility of extraordinary appeal against definitive order on judicial stamp fee reexamination

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022/a2, petentul A. a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în sarcina sa pentru soluţionarea contestaţie în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 1193 din 18 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

În drept, cererea a fost întemeiată, între altele, pe dispoziţiile art. 131 şi art. 200 alin. (1) C. proc. civ., precum şi art. 52 din Constituţia României.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru, stabilită în sarcina sa, în dosarul nr. x/2022.

2. Împotriva acestei hotărâri, recurentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin decizia nr. 2373 din 10 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca inadmisibil recursul.

3. Împotriva acestei decizii recurentul A. a formulat contestaţie în anulare în temeiul art. 50 alin. (2) pct. 1 şi 3 C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare instanţa de recurs a omis sa se pronunţe asupra acesteia.

Mai arată că în recurs instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei de uzurpare a suveranităţii naţionale de către stat invocată în temeiul art. 2 din Constituţia României. În continuare, contestatorul susţine că instanţa de recurs a omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare.

Totodată, contestatorul a formulat o cerere pentru introducerea în cauză a instituţiei Avocatului Poporului în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

4. Cauza a fost înregistrată la 11 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, fiind fixat termen de judecată la 19 ianuarie 2023.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2023 s-a amânat judecarea cauzei pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul hotărârii contestate, fiind acordat termen la 16 martie 2023.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

În cauză, prezenta contestaţie în anulare are ca obiect decizia nr. 2373 din 10 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul împotriva încheierii din 5 octombrie 2022, pronunţate de aceeaşi instanţă, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru. În motivare, Înalta Curte a reţinut că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, legiuitorul excluzând calea de atac a recursului în privinţa încheierii pronunţată în cererile formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, încheierea pronunţată în temeiul art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 fiind definitivă.

Totodată, a reţinut şi concluziile impuse prin Decizia nr. 7/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a reţinut că împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita nicio cale de atac de reformare, nici pe cale separată şi nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea definitivă pronunţată în temeiul articolului anterior menţionat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuţie în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunţate cu privire la fondul litigiului.

Aşadar, raportat la dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte a constatat că încheierea împotriva căreia a fost declarat recursul este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Având în vedere că împotriva încheierii, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, nu se mai poate exercita nicio cale de atac de reformare, nici pe cale separată şi nici odată cu fondul potrivit art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte reţine că în cauză reclamantul raportat şi la motivele invocate, respectiv art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., nu mai are deschisă nici calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ., invocat de contestator, obiectul contestaţiei în anulare îl formează numai hotărârile instanţelor de recurs.

Astfel, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date în soluţionarea cererilor de reexaminare, cum este situaţia de faţă, nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestaţiei în anulare.

Mai mult, este de menţionat că motivele de contestaţie în anulare prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., sunt invocate în mod formal de contestator, întrucât, pe de o parte, nu relevă care sunt neregularităţile privind compunerea sau constituirea instanţei de recurs iar, pe de altă parte, nu indică motivul de recurs invocat care nu a fost cercetat de instanţa de recurs.

Prin urmare, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., simpla nemultumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată în mod definitiv şi interesul propriu al reluării judecăţii în fond nefiind suficiente, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege. De altfel, prin decizia contestată, instanţa de recurs a respins calea de atac ca inadmisibilă fără a mai analiza motivele de recurs.

Aşadar, fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond.

În considerarea celor evocate, reţinând că susţinerile formulate de contestator nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., invocate de contestator şi care nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele vizate în mod expres de acest text de lege, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2373 din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Având în vedere că instanţa supremă nu este legal învestită cu judecarea cauzei pe fond, faţă de soluţia de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, nu va analiza cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2373 din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2023.