Negative conflict of jurisdiction over consumer protection exception and procedural lapse of territorial incompetence plea

Şedinţa publică din data de 15 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 30 iulie 2021 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.000 Euro reprezentând contravaloarea transportului rutier de mărfuri auto Belgia — România, realizat de către compania reclamantă în favoarea pârâtului; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5080 din 08.07.2022 pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Totodată, a arătat că potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, iar conform înscrisurilor de la dosar, pârâtul are domiciliul la data sesizării instanţei în Drobeta Turnu Severin.

Prin urmare, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

La termenul de judecată din 1 noiembrie 2022, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa nr. 4522/23.11.2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reţinut că din analiza coroborată a înscrisurilor de la dosarul cauzei, pârâtul, în calitate de expeditor, având reşedinţa în Belgia, a expediat la diverse adrese din România mai multe autovehicule diferite, la date distincte, conform scrisorilor de trăsură, astfel încât pârâtul nu acţiona în calitate de consumator, ci în calitate de profesionist, aflat la rândul său în exerciţiul unei întreprinderi, în scopul obţinerii de profit. Prin urmare, instanţa a reţinut că în cauză fiind un litigiu între profesionişti, competenţa teritorială nu este una de ordine publică, exclusivă, ci una de ordine privată, alternativă, nefiind incidente prevederile art. 121 C. proc. civ.

În raport de aceste considerente, instanţa a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. care statuează în sensul că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Cum Judecătoria Piteşti nu putea să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa învestită iniţial devine competentă să soluţioneze cauza.

Totodată, instanţa a reţinut că nu se putea invoca excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti la al treilea termen de judecată.

De asemenea, instanţa a mai arătat că potrivit contractului de transport încheiat de părţi, reprezentat de Scrisoarea de trăsură emisă în Piteşti, s-a stabilit ca şi loc al plăţii la Piteşti, sediul reclamantei, astfel încât în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competenţa teritorială a prezentei cauze este la sediul reclamantei reprezentat de raza teritorială a Judecătoriei Piteşti. Astfel, instanţa a reţinut că reclamanul este cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente în cazul competenţei teritoriale alternative, iar odată ce şi-a exercitat acest drept de alegere, nu se mai poate invoca în mod întemeiat excepţia necompetenţei teritoriale.

În consecinţă, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Drobeta Turnu Severin, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect pretenţii.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Instanţa supremă constată că Judecătoria Piteşti la al treilea termen de judecată a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, după ce la termenele de judecată din data de 08.02.2022 şi 05.04.2022, a reţinut procedura de citare ca fiind legal îndeplinită.

În temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Piteşti era obligată să verifice din oficiu şi să stabilească dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, încă de la primul termen de judecată din data de 08.02.2022. Or, în cauză, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu la al treilea termen de judecată, respectiv la data de 14 iunie iulie 2022. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normelor imperative prevăzute de art. 130 alin. (2) şi (3) şi art. 131 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. stabilesc un termen limită până la care instanţa poate invoca eventuala necompetenţă teritorială de ordine publică, iar prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale la primul termen la care s-a constat legal îndeplinită procedura de citare, Judecătoria Piteşti, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Piteşti, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2023.