Pension tenure recognition: peremption of recourse due to six-month procedural dormancy

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 august 2019 pe rolul Judecătoriei Botoşani sub număr de dosar x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, a solicitat reţinerea în vechimea de muncă a perioadei de 3 ani, reprezentând durata şcolarizării în cadrul şcolii de meserii din domeniul minier, completarea dosarului de pensionare, în sensul reţinerii celor 3 ani ca vechime în muncă şi emiterea unei noi decizii de pensionare în acord cu primul capăt de cerere.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Botoşani.

Prin sentinţa civilă nr. 3439 din 11 septembrie 2019, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoşani – secţia I Civilă la 24 septembrie 2019.

Prin sentinţa civilă nr. 160 din 25 februarie 2020, Tribunalul Botoşani a respins acţiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, cu precizarea că va depune motivele de apel ulterior comunicării hotărârii atacate.

La 1 septembrie 2020 reclamantul A. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat a se lua act de renunţarea la judecata cauzei.

Prin decizia nr. 107 din 16 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă, s-a luat act de renunţarea reclamantului apelant A., la judecarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 160 din 25 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Botoşani – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, intimată fiind pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.

În termen legal, fără a-şi încadra criticile în temeiul de drept al art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 107 din 16 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă.

În argumentarea recursului, a susţinut, în esenţă, aplicarea eronată a dispoziţiilor legale, având în vedere că, la termenul din 16 februarie 2021, acesta a solicitat ca instanţa să ia act de "renunţarea la judecată a reclamantului", sens în care a indicat dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., însă instanţa de apel a dispus că "ia act de renunţarea reclamantului apelant la judecarea apelurilor", ceea ce este prevăzut de art. 463 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 16 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, constatând lipsa nejustificată a părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, în condiţiile în care niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

În urma referatului întocmit la 25 octombrie 2022, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate în vederea discutării excepţiei de perimare pentru termenul de judecată din 18 ianuarie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.: "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., a fost emis la 16 martie 2022, data suspendării judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care se împlinea la 16 septembrie 2022.

În cauză, se reţine că dosarul a rămas în nelucrare de la 16 martie 2022, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părţilor, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 107 din 16 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 107 din 16 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I Civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2023.