Inadmissibility of cassation in labor disputes due to exclusive appellate jurisdiction under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub număr de dosar x/2020, reclamanta A., prin reprezentant legal B., în calitate de preşedinte, în contradictoriu cu pârâta C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1. constatarea nelegalei retrageri, de către pârâtă, a sumelor de bani existente în contul D. deschis pe numele reclamantei, în perioada 10.2018-06.2019;

2. obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani retrase din contul deţinut la D. (fond reparaţii, fond penalităţi, fond rulment şi fonduri speciale) anterior momentului demisiei din funcţia de administrator;

3. obligarea pârâtei la restituirea elementelor de logistică, respectiv laptop, imprimantă, telefon şi alte bunuri aflate în folosinţa sa, sustrase de pârâtă, alături de arhiva Asociaţiei;

4. obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de salariu pentru perioada aprilie- iunie 2019.

Pârâta C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, motivat de lipsa semnăturii reprezentantului legal al A., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal a numitei B., întrucât aceasta nu are prerogativa formulării cererii de chemare în judecată, nefiind mandată de preşedinte sau Consiliul de administraţie al A., iar pe fondul cauzei a apreciat că acţiunea este neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1010 din 16 iunie 2021, Tribunalul Buzău, a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitei B. şi a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta C., pentru lipsa calităţii de reprezentant.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău la 22 iulie 2021, petenta C. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 1010 din 16 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2020, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată solicitate pe fondul cauzei, în cuantum de 1200 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1438/4 noiembrie 2021, Tribunalul Buzău a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1010/16.06.2021 pronunţate de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2020, formulată de pârâta C., în contradictoriu cu reclamanta A. şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă.

Împotriva sentinţei civile nr. 1010 din 16 iunie 2021 a declarat apel reclamanta A., considerând-o netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea cererii chemare în judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1438 din 4 noiembrie 2021 a Tribunalului Buzău a declarat apel pârâta C., solicitând admiterea apelului, iar pe fond admiterea cererii de obligarea a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 560 din 28 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1010 din 16 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Buzău – secţia I civilă.

A fost admis apelul declarat de pârâta C. împotriva sentinţei civile nr. 1438 din 4 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Buzău – secţia I Civilă, în contradictoriu cu reclamanta A., a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 1438 din 4 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Buzău – secţia I Civilă, în sensul că a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.200 RON către pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.

A fost obligată intimata – reclamantă la plata sumei de 1.200 RON către apelanta - pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 560 din 28 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

Critică decizia atacată, susţinând, în esenţă, că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi interpretarea normelor de drept material, respectiv a unor dispoziţii ale Legii nr. 196/2018, şi cuprinde motive contradictorii, fiind incidente motivele de casare reglementate de pct. 8 şi 6 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Subsumat motivului de nelegalitate instituit de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., apreciază că decizia a fost dată prin încălcarea autorităţii de lucru judecat, întrucât, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra excepţie lipsei calităţii de reprezentant, există hotărâri definitive, care afirmă contrariul, pe care înţelege să le anexeze prezentei cereri de recurs.

Solicită admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Intimata-pârâtă C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 560 din 28 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

În speţă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună: constatarea nelegalei retrageri, de către pârâtă, a sumelor de bani existente în contul D. deschis pe numele reclamantei, în perioada 10.2018-06.2019; obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani retrase din contul deţinut la D. (fond reparaţii, fond penalităţi, fond rulment şi fonduri speciale) anterior momentului demisiei din funcţia de administrator; obligarea pârâtei la restituirea elementelor de logistică, respectiv laptop, imprimantă, telefon şi alte bunuri aflate în folosinţa sa, sustrase de pârâtă, alături de arhiva Asociaţiei; obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de salariu pentru perioada aprilie- iunie 2019.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

De altfel, în speţă, prin încheierea din 4 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Buzău – secţia Civilă a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, reţinându-se în mod expres că "având în vedere existenţa contractului individual de muncă nr. x/11.042014, depus la acest termen de către pârâtă, constată că pretenţiile formulate de reclamantă se circumscriu în totalitate jurisdicţiei muncii şi că izvorăsc din raportul de muncă, reclamanta invocând o executare defectuoasă a obligaţiilor angajatului în urma căreia ar înregistra pagube" .

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 560 din 28 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 560 din 28 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2023.