Jurisdictional conflict over Fund’s payment refusal resolved in favor of civil court at Fund’s seat; case sent to Judecătoria Sectorului 2 București.

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 mai 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. S.A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea acestuia la soluţionarea de îndată a cererii de plată transmise la Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 18 octombrie 2021, în conformitate cu dispoziţiile legale, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1636 din 23 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021, care a intrat în vigoare la data de 24.09.2021, precum şi faptul că reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constatându-se că, în cauză, nu are relevanţă faptul că se critică refuzul nejustificat al Fondului de Garantare a Asiguraţilor de soluţionare a cererii, aceasta fiind asimilată, din punct de vedere al competenţei, unui litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ.

Prin urmare, având în vedere data întrării în vigoare a modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 121/2021, respectiv 24.09.2021 şi data introducerii acţiunii, respectiv 04.05.2022, prima instanţa a subliniat că art. 13 alin. (5) este aplicabil, astfel cum a fost modificat prin actul normativ anterior menţionat.

În cauză, cererea fiind evaluabilă în bani, având o valoare sub 200.000 RON, faţă de dispoziţiile art. 94 pct. k şi art. 95 pct. 1, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că revine judecătoriei competenţa materială de soluţionare a litigiului, reţinându-se totodată că art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2014 prevede că, din punct de vedere teritorial, sunt competente instanţele civile de la sediul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, motiv pentru care s-a stabilit că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti este competentă teritorial să judece dosarul pendinte.

3. Prin sentinţa civilă nr. 15795 din 5 decembrie 2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. Totodată, s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În pronunţarea acestei sentinţe, s-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat Legea nr. 554/2004 drept temei juridic, respectiv art. 1 raportat la art. 2 alin. (2) din această lege, menţionând în mod expres că s-a formulat o "acţiune în contencios administrativ". Totodată, s-a constatat că reclamanta a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 213/2015 şi că a invocat nerespectarea de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor a obligaţiei de a soluţiona cererea de plată potrivit dispoziţiilor art. 13-16 din Legea nr. 213/2015.

Cea de-a doua instanţă a mai reţinut că actul normativ ce face obiectul analizei a fost edictat în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 213/2015 reglementând regimul juridic aplicabil Fondului de Garantare al Asiguraţilor, autoritate publică administrativă a cărei activitate este stabilită de norme aparţinând materiei administrative.

În privinţa contestaţiilor formulate împotriva deciziilor acesteia, plenitudinea de competenţă în privinţa soluţionării a fost stabilită iniţial de legiuitor direct în favoarea curţilor de apel, conform normei de trimitere din varianta iniţială a art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015.

Astfel, s-a notat că, atât în varianta iniţială a textului, cât şi în cea modificată, referirea legiuitorului a avut în vedere doar "contestaţiile împotriva deciziei de respingere".

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a mai reţinut că prin norma de competenţă cuprinsă în art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, legiuitorul a dorit să extragă deciziile de respingere emise de Fondul de Garantare din sfera regimului juridic aferent actelor administrative, reglementând contestaţiile în competenţa materială a instanţelor civile.

Cu toate acestea, omisiunea codificării exprese în Legea nr. 213/2015 a regimului juridic aferent şi pentru celelalte acte susceptibile de emitere în cadrul procedurii administrative derulate de Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.) nu poate fundamenta în mod legal o interpretare extensivă a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) de natură să prezume în tăcerea legiuitorului scoaterea tuturor actelor juridice emise de F.G.A. din sfera controlului jurisdicţional de contencios administrativ şi înglobarea în bloc în sfera de competenţă a instanţelor civile.

Prin modificarea operată, însuşi legiuitorul a optat pentru extragerea unei categorii restrânse de acte juridice din sfera de aplicare a regimului specific de contencios administrativ.

Astfel, acesta a decis să elimine din sfera actelor de natură administrativă deciziile de respingere motivate pronunţate de F.G.A. apreciindu-le ca fiind acte juridice de natură civilă prin prisma pretenţiilor soluţionate şi susceptibile, astfel, de cenzurare pe calea acţiunilor formulate înaintea instanţelor civile de drept comun.

Prin urmare, s-a reţinut existenţa distincţiei care trebuie operată între natura juridică pur civilă a pretenţiilor solicitate de reclamantă prin cererea înregistrată pe rolul Fondului de Garantare, în noua viziune a legiuitorului, – drept de creanţă izvorât din contractele de asigurare, în cazul producerii riscului asigurat, raporturi juridice similare fiind deduse deja analizei judecătoriilor în mod curent, pe de o parte, şi natura juridică administrativă a solicitării formulate în cadrul prezentei acţiuni, proprii unui raport de drept administrativ născut între persoana vătămată în drepturile sale şi autoritatea publică emitentă a actului administrativ vătămător, în dimensiunea sa negativă potrivit Legii nr. 554/2004, date în prima competenţă materială cel puţin a tribunalelor.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 17 februarie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Instanţa supremă reţine că în cauză conflictul priveşte competenţa materială de soluţionare a litigiului.

Apariţia conflictului negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au interpretat dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 213/2015, precum şi natura juridică a cererii de chemare în judecată, civilă sau de contencios administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 102/2021, "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (51) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Ipoteza reglementată de dispoziţiile legale citate presupune emiterea unei decizii de respingere a despăgubirilor de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca atare, are în vedere cazul în care pârâtul înţelege să raspundă cererii de acordare a despăgubirilor.

În cauza dedusă judecăţii însă, reclamanta invocă lipsa oricărui răspuns din partea Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

Având în vedere această particularitate a cauzei, Înalta Curte reţine că, deşi legea nu se referă explicit la ipoteza în care Fondul de Garantare a Asiguraţilor refuză, prin omisiune, să răspundă cererii de acordare a despăgubirilor, nu se poate concluziona, pe de o parte, că cererea ar aparţine materiei contenciosului administrativ, ori, pe de altă parte, că atare conduită a pârâtului de a nu răspunde ar putea rămâne în afara controlului jurisdicţional.

Referitor la natura juridică a pretenţiilor din cuprinsul cererii introductive, aceasta este de drept civil, având ca obiect un drept de creanţă izvorât din contractul de asigurare, în contextul producerii riscului asigurat.

Faptul că, în cazul specific al insolvabilităţii sau falimentului asigurătorului, creanţa rămasă nesatisfăcută beneficiază de o garanţie legală, fiind acoperită din disponibilităţile Fondului de Garantare a Asiguraţilor, nu are drept semnificaţie naşterea unui raport juridic nou, între creditor şi Fond, distinct de raportul primar. Concluzia în acest sens este susţinută de jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 29/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 509/15.06.2020.

În ceea ce priveşte instanţa competentă, dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 instituie, o dată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021, competenţa instanţelor civile în a căror rază teritorială se află sediul Fondului de Garantare a Asiguraţilor de a soluţiona atât contestaţia împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor, cât şi calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea contestaţiei.

Astfel, potrivit Notei de fundamentare a O.U.G. nr. 102/2021, legiuitorul delegat a precizat, fără a se lăsa loc de interpretare, că se are în vedere "modificarea căii de atac a deciziilor Fondului de respingere a plăţii sumelor solicitate; astfel, proiectul de Ordonanţă de urgenţă prevede faptul că asemenea decizii pot fi contestate la instanţele civile de la sediul Fondului (spre deosebire de prevederile actuale care stabilesc posibilitatea de contestare la Curtea de Apel Bucureşti), căile de atac fiind cele prevăzute de C. proc. civ. (…)".

Aşadar, pentru identitate de raţiune şi egalitate de tratament juridic, se impune ca, şi în cazul refuzului Fondului de Garantare de a soluţiona cererea, manifestat prin lipsa oricărui răspuns, să poată fi formulată contestaţie, tot la instanţele civile de la sediul Fondului de Garantare, potrivit regulilor prevăzute la art. 13 alin. (5) si respectiv alin. (51) din Legea nr. 213/2015.

În cele din urmă, având în vedere că, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti şi, în raport de faptul că Fondul de Garantare are sediul în sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – secţia Civilă.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul spre judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 martie 2023.