Exclusive territorial competence for consumer contracts in reduced-value claims: exclusion of ex officio invocation of relative jurisdictional defects

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sibiu – secţia Civilă, la data de 14 martie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în calitate de creditor, a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa pe calea procedurii speciale a cererii de valoare redusă, să oblige pârâtul la plata sumei de 713,74 RON reprezentând contravaloarea facturilor neachitate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1026-1033, art. 1270, art. 1516, art. 1518 din C. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 5438/2022 din 23 noiembrie 2022, Judecătoria Sibiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa a evocat dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 121 C. proc. civ., reţinând că, în cauză, competenţa teritorială în cazul cererilor de chemare în judecată formulate de profesionişti împotriva consumatorilor, prin raportare la conţinutul contractului, este exclusivă şi, în consecinţă, de ordine publică.

Având în vedere că reşedinţa pârâtului-consumator era situată, la momentul învestirii instanţei, în Sectorul 2 Bucureşti, iar reclamanta nu a făcut dovada alegerii instanţei competente în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., respectiv după naşterea dreptului la despăgubire, Judecătoria Sibiu a constatat că excepţia necompetenţei sale teritoriale este întemeiată, astfel încât a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

3. Prin sentinţa nr. 170 din 13 ianuarie 2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Sibiu. Totodată, s-a constatat invit conflictul negativ de competenţă teritorială şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra regulatorului de competenţă.

În pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut că pârâtul nu are calitatea de consumator, iar în raport cu obiectul acţiunii s-a constatat că reclamanta a formulat o cerere patrimonială, competenţa teritorială având caracter relativ, de ordine privată, potrivit dispoziţiilor art. 1028, art. 126 alin. (1), art. 129 alin. (2) pct. 3 a contrario, art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Totodată, s-a mai notat că, în cauză, reclamanta nu poate invoca necompetenţa de ordine privată, precum şi faptul că pârâtul nu a invocat-o prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., motiv pentru care s-a reţinut că instanţa iniţial sesizată devine competentă să soluţioneze respectivul litigiu, chiar dacă regulile procedurale de competenţă cuprinse în art. 107-116 din C. proc. civ. nu stabilesc competenţa sa.

În ceea ce priveşte posibilitatea Judecătoriei Sectorul 2 Bucureşti de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa a constatat că prin neinvocarea excepţiei de ordine privată de către pârât, prin întâmpinare, Judecătoria Sibiu a devenit competentă absolut, cu excluderea competenţei oricărei alte instanţe, această împrejurare permiţând instanţei să analizeze dacă a fost în mod legal învestită prin sentinţa de declinare, astfel cum rezultă şi din decizia pronunţată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nr. 31/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 133/2020.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 31 ianuarie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu – secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului îl reprezintă cererea cu valoare redusă întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi următoarele C. proc. civ., formulată de reclamantă prin care solicită angajarea răspunderii contractuale a pârâtului, pentru neîndeplinirea condiţiilor de vânzare a produselor C., cu privire la plata comenzilor, achiziţionarea produselor putând fi realizată şi în scop de revânzare, astfel încât, prin încheierea contractului pârâtul devine reprezentant de vânzări, acţionând, deci, în scop comercial.

Conform art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, pârâtul nu are calitatea de consumator în cauză, reclamanta formulând o cerere patrimonială, astfel încât competenţa teritorială are caracter relativ, fiind de ordine privată, prin raportare la dispoziţiile art. 1028, art. 126 alin. (1), art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria, competenţa teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun, conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţă este de ordine privată.

Dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc competenţa teritorială de drept comun în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Or, competenţa teritorială relativă este una de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la momentul procesual până la care partea îndreptăţită poate invoca încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze litigiul.

În cauză, se constată că pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu şi nici nu a invocat această excepţie la primul termen de judecată.

Totodată, în ceea ce priveşte posibilitatea Judecătoriei Sibiu de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, Înalta Curte notează că prin neinvocarea excepţiei de ordine privată de către pârât, prin întâmpinare, această instanţă a devenit competentă absolut, cu excluderea competenţei oricărei alte instanţe, această împrejurare permiţând instanţei să analizeze dacă a fost în mod legal învestită prin sentinţa de declinare, astfel cum rezultă şi din decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recursul în interesul legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Sibiu s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta alegerea instanţei competente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înţeles să invoce vreo excepţie.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 martie 2023.