Unfounded cassation appeal for lack of developed legal arguments challenging the inadmissibility of a constitutional review request

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7446/02.11.2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca lipsită de obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva aceste sentinţe reclamantul a declarat apel.

Prin cererea depusă la 08.09.2022, în faţa instanţei de apel, apelantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, prin raportare la dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, art. 24 alin. (2) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, susţinând încălcarea art. 79 alin. (1), art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

Prin decizia civilă nr. 6033/07.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său şi a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate să privească o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Astfel, a subliniat că prin cererea de apel a fost contestată soluţia primei instanţe cu privire la aplicarea şi calcularea sporului pentru ordinul Meritul Militar prevăzut de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 şi a celui pentru contribuţia la pensia suplimentară conform art. 108 din Legea nr. 223/2015, fiind invocate şi prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Totodată, a reţinut că motivele de neconstituţionalitate formulate de apelantul-contestator privesc prevederile O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său, fiind critici extrinseci, cu referire la procedura de adoptare a legii.

Pe de altă parte, instanţa de apel a analizat criticile de neconstituţionalitate privind art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi a relevat că acest text de lege a fost modificat, începând cu 15.09.2017, prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în sensul că, la unicul alineat al acestui articol, în forma modificată prin această ordonanţă de urgenţă, s-a prevăzut că la stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor brute cuprinse în baza de calcul a pensiei; ulterior, art. 60 din Legea nr. 223/2015 a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2018, formă în vigoare de la 29.12.2018.

Pe temeiul acestor considerente privind modificările legislative succesive ale art. 60 din Legea nr. 223/2015, raportat la forma aplicabilă acţiunii reclamantului, care a pretins drepturi de pensie începând cu 01.03.2021, instanţa de apel a statuat că dispoziţiile criticate de apelantul-contestator pentru motive de neconstituţionalitate, nu mai erau în vigoare la data la care a solicitat recunoaşterea dreptului său, iar forma contestată nu era incidentă litigiului pendinte; prin urmare nu era îndeplinită cerinţa ca dispoziţia legală contestată prin mijlocirea excepţiei să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Împotriva deciziei nr. 6033/07.11.2022, A. a declarat recurs numai cu privire la dispoziţia de respingerea a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017.

În susţinerea cererii, a arătat că instanţa de apel a respins, nelegal, cererea sa privind sesizarea Curţii Constituţionale, deşi îndeplinea toate condiţiile de admisibilitate, respectiv are ca obiect o ordonanţă de urgenţă, care este în vigoare, are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece drepturile solicitate au temei de drept O.U.G. nr. 59/2017 şi nu a fost constatată neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În continuare, a redat din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aspecte privind reguli pe care instanţa supremă le-a stabilit pentru analiza cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale.

Recurentul a tras concluzia că instanţa de apel putea respinge cererea sa doar în cazul în care nu erau îndeplinite cerinţele art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, însă în speţă, sunt îndeplinite toate aceste condiţii legale imperative.

A solicitat instanţei supreme să caseze decizia recurată şi să dispună sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la dispoziţiile art. 457 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, recurentul a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 6033/07.11.2022, prin care Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

Analizând motivele de recurs formulate, prin raportare la decizia instanţei de apel, Înalta Curte reţine că autorul căii de atac nu a formulat nicio critică proprie de nelegalitate cu privire la dezlegarea dată asupra condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017.

Astfel, instanţa de apel a reţinut inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate pe considerentul neîntrunirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece pe de-o parte, neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său, relevă critici extrinseci, cu referire la procedura de adoptare a legii, iar pe de altă parte, art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum a fost modificat prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 nu este incident în speţă, astfel că nu era îndeplinită cerinţa de a avea legătură cu soluţionarea cauzei.

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat doar că cererea sa privind sesizarea Curţii Constituţionale îndeplinea condiţiile de admisibilitate şi nu putea fi respinsă, iar în susţinerea acestei opinii a redat din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aspecte privind reguli pe care instanţa supremă le-a stabilit pentru analiza cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte reţine că memoriul de recurs nu conţine nicio critică concretă vizând combaterea argumentelor relevate de instanţa de apel în considerentele deciziei pronunţate; astfel, recurentul nu arată de ce soluţia din decizia recurată este nelegală şi nu justifică de ce susţine că cererea sa privind sesizarea Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Astfel, deşi instanţa de apel a prezentat raţionamentul propriu cu privire la lipsa legăturii dintre dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi soluţionarea cauzei pendinte, recurentul nu a formulat nicio critică prin care să înlăture acest raţionament pe temeiul căruia a fost respinsă cererea sa.

Înalta Curtea observă că memoriul recurentului, prin care a afirmat doar că excepţia de neconstituţionalitate întruneşte cerinţele art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, fără a prezenta argumente, nu îndeplineşte exigenţele motivării impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin urmare nu este susceptibil de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs presupune identificarea greşelilor anume imputate instanţei anterioare şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. sau distingerea unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică; în prezenta speţă, cerinţa privind motivarea cererii de recurs nu este îndeplinită, sancţiunea fiind nulitatea, potrivit prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a III-a, raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 6033/07.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2023.