Scope of review for extraordinary cancellation: bars substantive re-analysis of cassation grounds, limited to omitted examination

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18.07.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, sub numărul x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să-l oblige la plata sumei de 1.186.418 RON, reprezentând contravaloarea beneficiile cuvenite în baza contractului de asociere în participaţiune.

Prin încheierea din 25.07.2019, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile ale aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a Civilă sub numărul x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 406/05.06.2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a Civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civile, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii ale Tribunalului Bucureşti şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării conflictului.

Prin sentinţa civilă nr. 122F/06.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 585/15.03.2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 1755/03.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins apelul şi a obligat apelantul să plătească intimatului suma de 5.950 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură privind motivarea hotărârii, precum şi a dispoziţiilor art. 1261-1272 C. civ.

Prin decizia nr. 1003/04.05.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a analizat recursul prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., respingându-l ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., susţinând că instanţa supremă nu a cercetat deloc motivele de casare pe care le-a invocat în calea de atac a recursului.

A arătat că raţionamentul instanţei de recurs, exprimat în examinarea motivelor de casare invocate, deşi este logic din punct de vedere formal, nu este corect, deoarece s-a reţinut că recurentul nu a dovedit existenţa unui contract de asociere în participaţiune, prin urmare nici nu a cercetat fondul raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum reiese din corespondenţa părţilor.

Contestatorul a arătat că instanţa de recurs trebuia să constate existenţa raportului juridic pe baza caracterului consensual al actului juridic, însă nu a procedat astfel, hotărârea fiind nemotivată, prin urmare motivul de recurs invocat nu a fost analizat.

În continuare, a subliniat că hotărârile instanţelor anterioare cuprind constatări contradictorii, deoarece pe de-o parte au reţinut existenţa unui acord contractual, dar cu participaţii diferite, iar pe de altă parte au statuat că nu s-a încheiat nicio convenţie, motivat de faptul că părţile au fost în dezacord cu privire la o anumită clauză. Aşadar, contestatorul a concluzionat că motivul său de recurs nu a fost cercetat conform susţinerilor sale concrete.

Contestatorul a susţinut că nici cel de-al doilea motiv de recurs, privind încălcarea dispoziţiilor art. 1261-1272 C. civ. nu a fost analizat în recurs, întrucât dacă s-ar fi analizat raportul juridic născut între părţi, s-ar fi constatat existenţa convenţiei, precum şi incidenţa tuturor acestor prevederi legale.

În concluzie, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 1003/04.05.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă şi rejudecarea cauzei.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor contestaţiei în anulare formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate în termen de recurent.

Înalta Curte subliniază că anularea hotărârii instanţei de recurs, în procedura acestei căi extraordinare de atac, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este supusă întrunirii următoarelor cerinţe legale: obiectul contestaţiei să fie o hotărâre prin care instanţa a respins recursul sau l-a admis în parte, dar a omis cercetarea unui motiv de casare care a fost invocat în termen.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte reţine că prezenta cale de atac vizează decizia nr. 1003/04.05.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 1755/03.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Aşadar, prin memoriul de recurs au fost evocate critici privind nemotivarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în apel cu nesocotirea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., precum şi cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 1261 -1272 C. civ. vizând validitatea şi interpretarea contractului.

Examinând hotărârea pronunţată în recurs, Înalta Curte reţine că ambele motive de casare au fost analizate, fiind înlăturate motivat toate criticile formulate de A. cu privire la decizia instanţei de apel. Astfel, cu privire la lipsa motivării, instanţa de recurs a stabilit, prioritar, că aceste critici pot fi circumscrise motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi apoi le-a examinat, reţinând că în considerentele deciziei recurate se regăsesc motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia pronunţată în apel şi care au format convingerea instanţei, decizia motivată fiind clară şi concisă.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că acesta a fost examinat de instanţa de control judiciar, criticile recurentului fiind înlăturate pe baza unui raţionament juridic explicit.

Înalta Curte sesizează că, în fapt, că motivele contestaţiei în anulare reprezintă veritabile critici aduse deciziei pronunţate de instanţa de recurs, relevând nemulţumirea contestatorului faţă de soluţia adoptată, ceea ce, în esenţă reprezintă critici de fond ale unei decizii definitive incompatibile cu regimul trasat de lege căii extraordinare de atac promovate.

Conform prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare poate examina numai omisiunea cercetării motivelor de recurs, iar nu reanalizarea acestora. Verificarea modului în care instanţa de control judiciar a decis cu privire la criticile invocate prin memoriul de recurs nu poate face obiectul contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. Aceasta, întrucât, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate eventuale greşeli de judecată, căci altfel ar însemna să se deschidă dreptul părţilor la rejudecarea căii de atac şi ar afecta principiul stabilităţii juridice determinate de autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive.

Aşadar, faţă de cele arătate mai sus, nu se poate conchide că instanţa de control judiciar a omis să se pronunţe asupra motivelor de recurs invocate de autorul căii de atac.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1003/04.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2023.