Exclusion of cassation in social security disputes under the principle of legality of appeals

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05.10.2021 pe rolul Tribunalului Bihor – secţia I Civilă, contestatorii A. şi B., prin curator C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea deciziilor de respingere a pensiei de invaliditate nr. x/01.09.2021 şi nr. y/01.09.2021 şi obligarea pârâtei să emită noi decizii de pensie cu acordarea drepturilor stabilite începând cu 01.07.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 87/LM/09.02.2022, Tribunalul Bihor – secţia I Civilă a admis contestaţia şi a obligat pârâta să emită câte o decizie de pensie de invaliditate pe seama contestatorilor, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu 01.07.2021.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat apel, iar reclamanţii au formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1038/2022-A/28.06.2022, Curtea de Apel Oradea – secţia I Civilă a admis apelul principal, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată de contestatori şi a respins apelul incident.

Împotriva acestei decizii civile, au declarat recurs A. şi B., prin curator C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., autorii căii de atac au arătat că instanţa de apel a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, indicând prevederile art. 467 alin. (2) C. proc. civ. Au susţinut că intimata a executat sentinţa pronunţată de tribunal şi a emis cele două noi decizii de pensie la 16.03.2022, iar ulterior, la 24.03.2022 a declarat apel, deşi nu mai avea acest drept. În aceste condiţii, soluţia instanţei de apel este greşită, întrucât trebuia să respingă apelul ca inadmisibil.

Recurenţii au arătat că decizia recurată a fost justificată pe sintagma "pentru limită de vârstă" din art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 103/2017, cu privire la care au invocat excepţia de neconstituţionalitate, considerând că dispoziţia legală menţionată contravine art. 16, art. 47 şi art. 115 alin. (6) din Constituţia României şi au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale pentru a soluţiona această excepţie.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., au susţinut că instanţa de apel a încălcat hotărârea tribunalului, prin care le-a fost admisă contestaţia împotriva deciziilor privind pensia de invaliditate, deoarece, în loc să respingă apelul pârâtei ca inadmisibil, a admis calea de atac şi a schimbat total soluţia primei instanţe, prin interpretarea greşită a legii şi cu nesocotirea dreptului persoanelor asigurate.

Prin motivul de recurs subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au criticat soluţia de respingerea a apelului incident, apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 56 din H.G. nr. 257/2011 şi dispoziţiile H.G. nr. 927/2016, privind rolul certificatului de încadrare în grad de handicap.

La 24.11.2022, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în temeiul prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

La 10.12.2022, recurenţii au depus răspuns la întâmpinare, prin care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "pentru limită de vârstă" din cuprinsul dispoziţiilor art. 3 lit. c) şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 103/2017, precum şi a art. 73 din Legea nr. 263/2010.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere utilitatea examinării excepţiei de neconstituţionalitate în soluţionarea cauzei doar subsidiar admisibilităţii căii de atac, care presupune ca cererea de recurs să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă imperativ cerute de lege, va analiza cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat, cu privire la care constată următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate de normele de drept în vigoare.

Principiul enunţat este consacrat atât prin art. 129 din Constituţia României, cât şi prin art. 457 C. proc. civ.

În speţă, contestatorii A. şi B., prin curator C., au învestit Tribunalului Bihor – secţia I Civilă, la 05.10.2021, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia litigiilor de asigurări sociale, care pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1038/2022-A/28.06.2022 a Curţii de Apel Oradea – secţia I Civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat prin Constituţia României şi prin art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

În aceste condiţii, devine lipsită de utilitate concretă examinarea condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale invocate, deoarece aceasta nu îşi poate atinge efectul util în condiţiile în care recurenţii nu pot accesa calea extraordinară de atac a recursului în această cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii A. şi B., prin curator C., împotriva deciziei civile nr. 1038/2022-A/28.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2023.