Cassation appeal dismissed as untimely in ANRP contract damages claim for non-conforming valuation reports

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, la 03.06.2021, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a chemat în judecată pârâta PFA A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să-i plătească suma de 250.000 RON, reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/04.08.2009 emis de A.N.R.P. în favoarea numitului B., actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 13 - Cap. III Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin sentinţa civilă nr. 7221/30.09.2021, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

La 26.10.2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 83/20.01.2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1016/17.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a respins apelul ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi rejudecarea, cu consecinţa respingerii excepţiei prescripţiei şi admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivare, autorul căii de atac a arătat că instanţa de apel a menţinut greşit soluţia primei instanţe, considerând că termenul de prescripţie a început să curgă de la data depunerii rapoartelor de evaluare întocmite de prestator şi că nu a operat întreruperea prescripţiei.

În realitate, având în vedere că rapoartele de evaluare întocmite de intimată au făcut obiectul verificărilor Curţii de Conturi a României, care a emis Decizia nr. 10/10.10.2012 prin care a constatat neconformitatea acestor evaluări, rezultă că termenul de prescripţie începe să curgă de la 07.12.2020, când recurenta a luat cunoştinţă de rezultatul verificărilor şi măsurile dispuse. A susţinut că această soluţie, privind momentul de la care curge termenul de prescripţie, a fost pronunţată, în soluţionarea unui litigiu similar, de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul nr. x/2019.

Recurenta a redat raţionamentul instanţei de apel şi a criticat decizia pronunţată, argumentând că momentul descoperirii viciilor lucrării efectuate de intimată poate fi cel al constatării neconformităţii rapoartelor de către Curtea de Conturi, respectiv data deciziei nr. 10/10.10.2013, însă termenul a fost întrerupt succesiv, întrucât la acel moment rapoartele de evaluare neconforme nu erau identificate. Instituţia de control a dispus verificarea tuturor rapoartelor de evaluare cu o valoarea mai mare de 500.000 RON, întocmite în perioada 2009-2011, însă, pentru îndeplinirea acestor obligaţii, a fost necesară desfăşurarea unei proceduri de achiziţie pentru contractarea serviciilor de verificare, procedură iniţiată la 20.03.2014, însă finalizată cu dificultate.

Astfel, cursul prescripţiei a fost întrerupt de termenele acordate licitaţiilor în procedura de achiziţie, precum şi de termenele necesare verificării rapoartelor, astfel că data de la care curge un nou termen a fost 07.12.2020, acţiunea sa nefiind prescrisă.

A mai arătat că, în speţă, sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale, întrucât a încheiat cu intimata un contract, iar aceasta este în culpă prin neexecutarea corespunzătoare a prestaţiilor, recurenta suferind un prejudiciu actual.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia tardivităţii recursului, în temeiul art. 485 alin. (1) raportat la art. 185 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este fondată, pentru considerentele succesiv redate.

Potrivit dispoziţiilor art. 485 din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Totodată, potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, cu excepţia situaţiei actelor care trebuie depuse la instanţă sau într-un alt loc, când termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 C. proc. civ. fiind aplicabile.

Înalta Curte constată că decizia atacată a fost comunicată recurentei la 27.07.2022, conform dovezii de comunicare de la dosarul de apel, iar recursul a fost declarat la 01.09.2022, potrivit ştampilei aplicate de registratura Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Dând eficienţă prevederilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile.

De asemenea, se reţine că recurenta nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condiţiile art. 186 C. proc. civ.

Aşa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidenţa art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea părţii din exercitarea dreptului, actul de procedură afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste şi previzibile administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 1016/17.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2023.