Inadmissibility of cassation in social security disputes due to statutory suppression of the extraordinary remedy after final appellate judgment.

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 03.08.2021 pe rolul Tribunalului Maramureş – secţia I Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata unor diferenţe privind pensia aferentă perioadei 2000-2020, rezultate din aplicarea indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, precum şi din majorarea valorii punctului de pensie.

Prin sentinţa civilă nr. 1411/21.12.2021, Tribunalul Maramureş – secţia I Civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să emită decizie de pensionare prin care să fie acordat indicele de corecţie valabil pentru anul 2013 şi să recalculeze drepturile din pensie raportat la acest indice, începând cu data de 10.02.2020. A respins celelalte cereri formulate de reclamant.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1164/A/08.06.2022, Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantului pentru autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, după prezentarea etapei procesuale anterioare, autorul căii de atac a arătat, în esenţă, că decizia instanţei de apel este nelegală, întrucât nu a avut în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 702/2019 şi încalcă dispoziţiile art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, precum şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit ca data acordării indicelui de corecţie este cea la care s-a stabilit dreptul la pensie.

A mai arătat că este îndreptăţit la recalcularea pensiei, iar pârâta trebuia să respecte dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 şi să procedeze, din oficiu, la aplicarea indicelui de corecţie; însă, având în vedere răspunsul negativ la cererea sa de recalculare, a solicitat schimbarea soluţiilor instanţelor anterioare şi pronunţarea unei hotărâri favorabile prin care să-i fie admisă acţiunea.

În continuare, autorul căii de atac a arătat că dreptul la pensie este un drept câştigat şi, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 39/2020, este imprescriptibil, astfel că poate solicita oricând aplicarea indicelui de corecţie.

La 27.10.2022, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, prin prisma dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, ce presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat atât prin art. 129 din Constituţia României, cât şi prin art. 457 C. proc. civ.

În speţă, reclamantul A. a învestit Tribunalului Maramureş – secţia I Civilă, la 03.08.2021, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii ţi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunţate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1164/A/08.06.2022, a Curţii de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1164/A/08.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2023.