Scope of "ethnic persecution" under O.G. 105/1999: exclusion of internal relocation within occupied territories
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appeal filed by the County Pension House, cassated the lower court's judgment, and dismissed the claimant's action. The dispute concerned whether the claimant qualified for benefits under Government Ordinance No. 105/1999 as a victim of ethnic persecution, specifically challenging the validity of a pension authority decision denying his status for the period between 1944 and 1945. The claimant argued that his forced relocation from one village to another in 1944 constituted ethnic persecution, whereas the pension authority contended he had not met the legal definition. The ICCJ held that the claimant failed to prove the requisite element of ethnic persecution under Article 1, paragraph c) of the Ordinance, as the relocation was internal to territories already under Hungarian administration and did not involve flight to Romanian-controlled areas; consequently, the strict conditions for legal protection were not satisfied.
Legislator headnote
AI generatedScope of "ethnic persecution" under O.G. 105/1999: exclusion of internal relocation within occupied territories: Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (..) a fost refugiată, expulzată sau strămutată într-o altă localitate”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 176/CA din 8 martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea reclamantului B.F., formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și, în consecință, a fost anulată hotărârea nr. 6813/2004, emisă de această autoritate publică, cu obligarea pârâtei de a recunoaște reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 28 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost strămutat din localitatea de domiciliu, Chistag, în localitatea Budoi, din motive etnice.
Împotriva sentinței a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În esență, prin motivele de recurs depuse la dosar, se susține că reclamantul-intimat nu are calitate de refugiat din motive etnice, deoarece el a fost mutat dintr-o localitate, în alta, ambele situate pe teritoriul cedat Ungariei, urmare a Dictatului de la Viena, așa încât nu poate invoca persecuții de natură etnică.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (..) a fost refugiată, expulzată sau strămutată într-o altă localitate”.
Or, în cauză, intimatul-reclamant a fost evacuat împreună cu familia, în luna aprilie 1944m din satul Chiștag, în satul Budoi, unde a locuit până în luna martie 1945, ambele localități fiind situate în Ardealul de Nord, sub regimul maghiar instaurat în 1940, după Dictatul de la Viena.
Evacuarea survenită după 4 ani, dintr-o localitate aflată sub administrație maghiară, într-o altă localitate cu același tip de administrație, nu poate fi pusă în mod automat pe seama persecuțiilor din motive etnice, astfel de persecuții determinând, în multe alte cazuri, părăsirea teritoriilor ocupate, în favoarea celor românești, neocupate. În raport cu cele prezentate, Curtea constată că intimatul-reclamant nu a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice, cum greșit a reținut instanța de fond, așa încât sentința atacată va fi desființată, prin admiterea recursului, iar acțiunea reclamantului va fi respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 183/2000.
Văzând și prevederile art. 313 și 315 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 176 din 8 martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2005.