Appeal over peremption ruling dismissed as untimely, forfeiting challenge to pension fund withholding from revolutionary's allowance.

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 236/25.03.2021, Tribunalul Teleorman – secţia de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, având ca obiect obligarea pârâtei să sisteze reţinerea contribuţiei la asigurările sociale de sănătate în procent de 10% aplicat asupra indemnizaţiei de revoluţionar şi să-i restituie contribuţia la asigurările sociale de sănătate reţinută în procent de 5,5% şi respectiv 10%, începând cu 01.01.2018, aplicat asupra indemnizaţiei de revoluţionar, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii acţiunii.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs.

Prin încheierea din 17.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 46/15.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat perimată cererea de recurs.

Împotriva acestei decizii, la 04.07.2022, A. a declarat recurs, iar la 13.08.2022 a depus motivele recursului.

În motivare, autorul căii de atac a arătat că acţiunea a fost respinsă în mod nelegal. În acest sens, a afirmat că indemnizaţia de revoluţionar nu este considerată venit, prin urmare nu poate fi impozitată, iar potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 2-4 din Legea nr. 341/2004, persoanele care fac parte din categoria revoluţionarilor nu datorează contribuţie la asigurări de sănătate pentru indemnizaţia primită în temeiul acestei legi. A solicitat admiterea recursului.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia tardivităţii recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că:

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termenul de recurs în cazul hotărârilor care constată perimarea este de 5 zile de la pronunţare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Totodată, potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, cu excepţia situaţiei în care este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, când termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.

Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunţată la 15.06.2022, iar recursul a fost declarat la 04.07.2022, potrivit ştampilei aplicate de către oficiul poştal pe plicul de la fila x, aşadar cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.

Dând eficienţă prevederilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., raportat la art. 421 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă după expirarea termenului de 5 zile.

De asemenea, se reţine că recurentul nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condiţiile art. 186 C. proc. civ.

Aşa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidenţa art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea părţii din exercitarea dreptului, actul de procedură afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste şi previzibile administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 46/15.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2023.