Construction contract breach damages barred by non-payment of judicial stamp tax on extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti la 25.07.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la ridicarea containerului din şantier, ca efect al rezoluţiunii convenţionale a contractului de antrepriză pentru lucrări de construcţii nr. 1/13.04.2017 intervenită în data de 16.04.2019, restituirea proiectului tehnic, a documentaţiei cadastrale şi autorizaţiilor predate acesteia pentru executarea contractului, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, restituirea sumei de 69.889,50 RON reprezentând contravaloarea etapei I de lucrări convenite prin graficul de execuţie anexă la contract, plata moratoriilor de întârziere convenţionale în cuantum de 301.491,60 euro calculate de la data ajungerii la termen a obligaţiilor până la data de 16.04.2019, plata daunelor compensatorii convenţionale de 13.500 euro convenite pentru abandonarea lucrărilor, plata daunelor compensatorii legale de 15.768,10 euro reprezentate de contravaloarea chiriei pentru un spaţiu de depozitare necesar desfăşurării activităţii de la data predării halei convenită la pct. 3.2 din contract până la data rezoluţiunii contractului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350, 1357, 1358, 1530, 1535, 1549-1553 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 9146/17.12.2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1418/06.08.2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 692/A/03.05.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa, a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins capătul de cerere având ca obiect ridicarea containerului ca rămas fără obiect. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 134.046,16 Euro, în echivalent RON la cursul BNR din data plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,5%/zi, calculate de la scadenţa obligaţiei de execuţie a fiecărei etape şi până la data de 11.12.2018 inclusiv, a sumei de 12.750 Euro, în echivalent RON la cursul BNR din data plăţii, reprezentând daune-interese compensatorii pentru abandonarea lucrărilor şi a sumei de 31.373,68 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 18.750 RON onorariu de avocat şi 12.623,68 RON taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretenţiilor admise, având în vedere cursul BNR de 4,9476 RON/euro comunicat de BNR la data pronunţării. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate. A obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 14.311,84 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de apelantă în apel, din care 5.000 RON onorariu de avocat, 3.000 RON onorariu de expert şi 6.311,84 RON taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretenţiilor admise, având în vedere cursul BNR de 4,9476 RON/euro comunicat de BNR la data pronunţării.

Împotriva acestei decizii, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii apelului ca nefondat, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, autoarea căii de atac a arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, indicând expres prevederile art. 1267 C. civ.

A susţinut că instanţa de apel nu a interpretat sistematic contractul de antrepriză încheiat între părţi, deşi a reţinut în motivare acest aspect, concluzia recurentei fiind că interpretarea contravine intenţiei reale a părţilor şi spiritului contactului. Astfel, instanţa devolutivă de control judiciar a tras concluzia că obligaţia de predarea a documentaţiei ce reprezenta anexa 2 la contractul de antrepriză a fost îndeplinită anterior semnării contractului, deoarece, pe de-o parte, este puţin probabil ca recurenta să-şi fi dat acordul în lipsa acestei anexe foarte importante, iar pe de altă parte, excepţia de neexecutare invocată de reclamantă nu a vizat şi această obligaţie.

Recurenta a menţionat că voinţa reală a părţilor conform contractului de antrepriză este diferită de cea reţinută de instanţă, întrucât din clauzele stabilite de părţi rezultă că toate obligaţiile care se raportează la anexa 2 a contractului sunt subsecvente întocmirii acesteia. A arătat că, în realitate, contractul de antrepriză a fost semnat în lipsa anexei 2 la contract, întrucât documentaţia nu era finalizată, proiectul de execuţie suferind modificări repetate, dar şi pentru că intimata a insistat să semneze contractul fără această anexă, fiindu-i necesar pentru un credit bancar pentru finanţarea construcţiei obiect al convenţiei părţilor.

A mai arătat că partea adversă nu a putut prezenta nici ordinul de începere a lucrărilor, din cauza lipsei proiectului tehnic, motiv pentru care recurenta a fost nevoită să contracteze separat servicii de proiectare, pe care le-a achitat şi i le-a refacturat intimatei, însă a refuzat să le plătească.

Recurenta a susţinut că, în faţa instanţelor devolutive, a făcut dovada neexecutării obligaţiei de predare a anexei 2 la contractul de antrepriză, respectiv proiectul tehnic pentru instalaţii, prin administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.

La 10.10.2022, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac.

Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine, cu prioritate, următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă arată că excepţia invocată din oficiu primează celorlalte excepţii invocate de intimată prin întâmpinare, întrucât aceasta vizează legalitatea învestirii instanţei de recurs. În aceste condiţii, conform art. 248 (2) C. proc. civ., se impune soluţionarea acesteia cu prioritate, întrucât în situaţia admiterii acesteia soluţionarea celorlalte excepţii ar fi de prisos.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării cererii de recurs, constatându-se că recursul declarat nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.298,18 RON, calculată conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa din 19.07.2022, comunicată la 25.07.2022, recurentei i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru şi să depună la dosar dovada plăţii acestei taxe.

Autoarea căii de atac nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a obligaţiei de timbrare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici nu a solicitat acordarea unor facilităţi fiscale, în condiţiile art. 42 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, 08.03.2023, autoarea căii de atac nu s-a conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor legale evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 692/A/03.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2023.