Public procurement contract execution: Exclusivity of direct recourse under Law 101/2016 renders civil appeal and subsequent recourse inadmissible

Şedinţa publică din data de 07 martie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 09.05.2017, sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.:

- să se constate îndeplinite în totalitate serviciile ce fac obiectul contractului nr. x/2007, astfel cum a fost adiţionat;

- în subsidiar, să se constate că serviciile ce fac obiectul contractului nr. x/2007, astfel cum a fost adiţionat, au fost prestate şi acceptate parţial;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 4.649.266,12 RON la care se adaugă T.V.A. în valoare de 883.360,56 RON, reprezentând valoarea facturilor nr. x, nr. 123, nr. 124 până la nr. 143/2017;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 214.355.40 euro, la care se adaugă T.V.A., la cursul valutar de la data emiterii facturilor, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi acceptate parţial pentru perioada contractuală mai 2014 - noiembrie 2016, în ipoteza în care se va admite capătul II de cerere;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1072-1075, art. 1082-1083, art. 1079, art. 1085 C. civ. de la 1864, art. 35, 33, 194-204, art. 94 alin. (1) lit. c), 265-308, 282-284, 309-310, 330-340, 345-347, 351-358 C. proc. civ., H.G. nr. 585/2002 şi Legea nr. 182/2002.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată că inadmisibilă, ca prescrisă pentru parte din pretenţiile aferente capetelor de cerere 3 şi 4 (a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru facturile emise în perioada ianuarie-05.05.2014), iar, pe fond, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1064 din 22 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune referitoare la facturile fiscale aferente lunilor februarie - martie 2014; a respins cererea aferentă facturilor nr. x/01.03.2015 şi nr. y/01.03.2017, ca fiind prescrisă şi a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.A., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La termenul din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale procesuale a instanţei, raportat la natura contractului încheiat între părţi, dar şi la dispoziţiile Legii nr. 101/2016.

Prin decizia civilă nr. 1778 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a VI-a Civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile specializate a VI-a sau a IX-a a Curţii de Apel.

În baza acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 8/2021 din 11 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, secţia a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea stabilirii competenţei.

Prin decizia nr. 3318 din 2 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a VI-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti la 06.07.2021.

Prin decizia civilă nr. 1214 din 6 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii apelului şi a respins apelul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1064 din 22.04.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A., ca inadmisibil.

De asemenea, instanţa a decis că, de la data comunicării deciziei, raportat la dispoziţiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ., începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului.

La 24 septembrie 2021, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, în principal, împotriva deciziei civile nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea deciziei civile nr. 1214/06.09.2021 pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ. şi retrimiterea cauzei la secţia Civilă a Curţii de Apel Bucureşti (aşa cum s-a statuat de către Î.C.C.J. prin hotărârea nr. 3318 din 02 iunie 2021) în vederea judecării apelului declarat de A. în prezenta cauză.

În subsidiar, în măsura în care se va respinge primul petit, recurenta arată că înţelege să formuleze recurs împotriva sentinţei civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, solicitând casarea sentinţei civile nr. 1064 pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, în rejudecarea procesului în fond, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de A.; cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

La 18 octombrie 2021, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A.

La 16 noiembrie 2021, intimata-pârâtă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 1064/22.04.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017, ca nemotivat şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

La 2 decembrie 2021, întâmpinarea a fost comunicată recurentei.

La 13 decembrie 2021, recurenta-reclamantă a formulat, în termen legal, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu asupra recursului, iar prin încheierea din 13 decembrie 2022, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că au posibilitatea să depună un punct de vedere la raport, în 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă a depus un punct de vedere la raport.

I. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, invocată de instanţă din oficiu, constată următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 09 mai 2017 şi are ca obiect pretenţii decurgând din executarea unui contract de achiziţii publice încheiat sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în mod unitar şi valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică şi cererilor privind executarea contractelor sus-menţionate, categorie de litigii în care se include şi cererea dedusă judecăţii.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data învestirii instanţei cu soluţionarea cererii de chemare în judecată - 9 mai 2017:

"Art. 53. (1) - Procesele şi cererile privind (...) executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice.

Art. 55. (3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."

Având în vedere textele legale anterior enunţate, rezultă că împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanta putea face doar recurs, în condiţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

Se cuvine menţionat că, prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reţinut faptul că, "în ceea ce priveşte calea de atac incidentă în cazul litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative se constată că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016 si până la modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020, singura cale de atac reglementată de aceasta a fost recursul."

Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 466 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile pronunţate în primă instanţă sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel".

Recursul de faţă are ca obiect decizia nr. 1214 din 06 septembrie 2021, prin care Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins, ca inadmisibil, apelul promovat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Se cuvine, de asemenea, subliniat că, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus statelor obligaţia de a recunoaşte o cale efectivă de atac în faţa unei instanţe imparţiale şi independente, nu şi numărul căilor de atac, cu excepţia materiei penale.

Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa faptul că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale, în considerarea unor situaţii speciale.

Aşadar, liberul acces la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli speciale de procedură, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

Raportat la aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu avea deschisă de lege calea de atac a apelului împotriva sentinţei civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă şi, pe cale de consecinţă, nu are deschisă nici calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, prin care apelul iniţial îndreptat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca inadmisibil.

Cu alte cuvinte, exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege împotriva unei hotărâri pronunţate într-o altă cale de atac neprevăzută de lege este la rândul ei inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, ca inadmisibil.

II. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompentenţei materiale în soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 09 mai 2017 şi are ca obiect pretenţii decurgând din executarea unui contract de achiziţii publice încheiat sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, enunţate mai sus, împotriva hotărârii primei instanţe, partea poate declara doar recurs, în 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice.

Totodată, reţine că, prin în regulatorul de competenţă/decizia nr. 3318 din 2 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, care are autoritate de lucru judecat în soluţionarea litigiului pendinte, competenţa de soluţionare a căii de atac formulate împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost stabilită în favoarea secţiei civile (a VI-a Civilă) din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru argumentele expuse, în temeiul prevederilor art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, dispoziţii legale cu caracter imperativ, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, ca inadmisibil.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă în ce priveşte respingerea recursului ca inadmisibil şi fără cale de atac în ce priveşte declinarea.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.