Negative competency conflict resolved: Tribunal Caraș-Severin retains jurisdiction over clerks' pension certificate claims

Şedinţa publică din data de 7 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin – secţia I Civilă sub nr. x/06.09.2022, reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Caraş-Severin, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună: 1. obligarea pârâtului să elibereze fiecărei reclamante adeverinţă-tip pentru revizuirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti cu modificările şi completările ulterioare, cu luarea în consideraţie a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare lunară brută stabilită prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, conform Legii nr. 293/2015 şi art. III din O.U.G. nr. 20/2016, ce include adăugarea a 25% la un VRS de 484,18; 2. adeverinţele ce se vor emite pentru fiecare în parte, să înlocuiască adeverinţele emise de pârâtă în anul 2018.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Caraş-Severin, în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 1939 din 15.11.20122, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocate de intimatul-pârât şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Este adevărat că reclamantele au domiciliul în circumscripţia Tribunalului Caraş-Severin şi nu mai desfăşoară activitate în cadrul acestei instanţe, fiind în prezent în pensie, însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În consecinţă, instanţa a constatat că excepţia necompetenţei teritoriale este întemeiată întrucât Tribunalul Caraş-Severin are calitatea procesuală de pârât în prezenta cauză. Astfel, instanţa competentă este instanţa judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Tribunalului Caraş-Severin.

Pârâtul Tribunalul Caraş-Severin se află în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, motiv pentru care instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Gorj, avându-se în vedere că acesta se află în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, învecinată cu Curtea de Apel Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – secţia Conflicte Muncă şi Asigurări Sociale, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 19/2023 din 12.01.2023, Tribunalului Gorj – secţia Conflicte Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Caraş-Severin competenţa de soluţionare a cauzei. Totodată, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Gorj, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Reclamantele solicită eliberarea de către fostul angajator a unei adeverinţe-tip care să cuprindă elemente necesare revizuirii pensiei de serviciu, în baza raportului juridic de muncă ce a existat între părţi, astfel că, în temeiul dispoziţiilor mai sus menţionate, prevederile Codului muncii i se aplică cu titlu de drept comun.

Prevederile art. 127 alin. (1) - (3) din C. proc. civ., ce se aplică inclusiv în cazul litigiilor de muncă, stabilesc o competenţă exclusivă de soluţionare a unui litigiu în raport de calitatea reclamantului, respectiv o competenţă facultativă, în raport de calitatea pârâtului.

Reclamantele au deţinut funcţia de grefier la Tribunalul Caraş-Severin şi judecătorii din circumscripţia sa, însă nu mai desfăşoară activitate în funcţia de grefier, beneficiind de pensie de serviciu cel mai târziu din data de 01.10.2015.

Prin urmare, competenţa nu poate fi stabilită în raport de prevederile art. 127 alin. (1) şi alin. (21) C. proc. civ., acţiunea nefiind de competenţa instanţei unde reclamantele îşi desfăşoară activitatea ori în competenţa unei instanţe inferioare acesteia.

Întrucât pârât în cauză este Tribunalul Caraş Severin, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care însă reglementează norme de competenţă facultativă care permit reclamantului să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca ulterior alegerii uneia dintre instanţele competente să mai poată reveni asupra opţiunii sau să se poată cenzura dreptul de opţiune.

Dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce reclamantul şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la una din instanţele competente, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze cauza.

În concluzie, instanţa a reţinut că reclamantele au introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Caraş-Severin, instanţa competentă să soluţioneze cauza potrivit art. 269 din Codul muncii, art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, neînţelegând să recurgă la beneficiul oferit de legiuitor prin prevederile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., respectiv sesizarea unei instanţe de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate, astfel că Tribunalul Caraş - Severin este competent să soluţioneze cauza.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe – Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Gorj – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte subliniază că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cauza de faţă are ca obiect obligarea pârâtului Tribunalului Caraş Severin, în calitate de fost angajator, la eliberarea unei adeverinţe-tip pentru revizuirea pensiei de serviciu a reclamantelor, ce au deţinut funcţia de grefier.

Prin urmare, reclamantele, grefieri pensionari la data introducerii acţiunii, au învestit Tribunalul Caraş-Severin cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Caraş-Severin, respectiv chiar prima instanţă sesizată.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa teritorială în cazul conflictelor de muncă aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, iar potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Prin urmare, Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevăd o competentă teritorială alternativă de soluţionare a litigiilor de muncă, în funcţie de domiciliul/reşedinţa/sediul/locul de muncă al reclamantului.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ.: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul (...) grefierilor".

În speţă, reclamantele, cu domiciliul în raza de competenţă a Tribunalului Caraş-Severin, au avut calitatea de grefieri la Tribunalul Caraş-Severin şi la judecătorii din circumscripţia sa, în prezent fiind pensionare, astfel încât competenţa aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul, respectiv Tribunalului Caraş Severin.

Având în vedere că reclamantele nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Caraş-Severin), este atrasă incidenţa art. 127 alin. (2) şi (2) ind. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantele pot sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Reclamantele şi-au manifestat opţiunea în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, în sensul învestirii Tribunalul Caraş-Severin cu soluţionarea litigiului, determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, se reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Aşadar, dreptul de opţiune aparţine, în mod exclusiv, părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce partea reclamantă şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea chiar la Tribunalul Caraş-Severin, ce are şi calitatea de pârât în cauză, rezultă că această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu sau la cerere, acest drept de opţiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.