Enforcement of unpaid sanitary-veterinary service fees via exclusive claim right; dismissal of extraordinary appeal for failure to pay stamp duty

Şedinţa publică din data de 07 martie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11.02.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul C.M.V. Lincan le-a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – A.N.S.V.S.A. şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea – D.S.V.S.A., solicitând instanţei să dispună obligarea acestora la plata sumei de 10.000 RON, fără TVA, aferentă lunii august, respectiv dreptul exclusiv de creanţă, dobândit în baza decontului justificativ, facturii şi contractelor în vigoare, aferente acţiunilor sanitar-veterinare efectuate de reclamant, în raza sa de competenţă, în baza O.G. nr. 117/2020, conform cărora pârâta A.N.S.V.S.A. prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi-a însuşit prin semnătură şi ştampilă debitul pentru luna august 2020. De asemenea, reclamanta a solicitat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4366/25.06.2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, ca instanţă de la domiciliul reclamantului, reţinând că în cauză este atacat un act administrativ asimilat, emis de o autoritate publică centrală, fiind incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 193/F-CONT din 1 noiembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vâlcea – secţia Civilă, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021*.

Tribunalul Vâlcea – secţia I Civilă, prin sentinţa civilă nr. 691/29.03.2022, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, a admis acţiunea şi a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, fără TVA, către reclamant, sumă reprezentând contravaloarea acţiunilor sanitar veterinare din luna august 2020. Totodată, a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 200 RON, cheltuieli de judecată către reclamant.

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 691/29.03.2022, solicitând schimbarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de reclamant.

Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea a formulat apel împotriva aceleiaşi sentinţe, solicitând schimbarea hotărârii şi respingerea în integralitate a acţiunii intimatului-reclamant.

Prin decizia nr. 425/A-C din 5 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise apelurile pârâtelor, a fost schimbată sentinţa atacată, în sensul că s-a respins cererea.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată şi precizată, ca fiind întemeiată, iar în cazul în care se va aprecia, conform art. 480 C. proc. civ., că sunt întemeiate mai multe motive, din care unele atrag modificarea, iar altele casarea, să se dispună casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la judecătorie, ca instanţă competentă material să soluţioneze cauza.

Totodată, recurentul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatelor-pârâte. La 9, respectiv 10 ianuarie 2023, intimatele-pârâte au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinările au fost comunicate recurentului, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepţia netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanţa ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepţii de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanţă.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei".

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 302,5 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aşa cum rezultă din dovada de înmânare din 9 decembrie 2022, aflată la fila x verso din dosarul de recurs.

Reţinând că, în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 425/A-C din 5 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 425/A-C din 5 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.