Pension recalculation: peremption of cassation appeal due to six-month procedural inactivity
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice upheld the lower court's dismissal, effectively declaring the appellant's cassation appeal perished and leaving the Court of Appeal's decision to find the prior appeal perished in force. The dispute originated from a pension recalculation claim dismissed as inadmissible by the first-instance court, which the appellant appealed; after the appellate court deemed that appeal perished due to inactivity, the appellant filed a cassation appeal against the perishment ruling but failed to pursue the case after a procedural suspension in May 2022. Applying the procedural rules on lapse, specifically the automatic perishment of civil proceedings that remain dormant for six months due to fault attributable to a party, the court determined that the last procedural act occurred in May 2022 and no subsequent acts interrupted the six-month term, leading to the mandatory constatation of perishment in November 2022.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 din Legea nr. 263/2010, art. 468 alin. (1) din C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ; Pension recalculation: peremption of cassation appeal due to six-month procedural inactivity: Prin încheierea din 3 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 07 martie 2023
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 10.09.2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună recalcularea pensiei în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 şi emiterea unei noi decizii de pensionare în conformitate cu adeverinţa nr. x din 19.07.2018, emisă de B..
Prin sentinţa civilă nr. 2699 din 5.11.2019, Tribunalul Prahova a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul A., în termenul legal reglementat de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului în sensul anulării sentinţei civile apelate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
Prin încheierea de şedinţă din 11.06.2020, judecarea apelului a fost suspendată faţă de lipsa nejustificată a părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 2660 din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, a fost admisă excepţia perimării, fiind constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2699 din 5.11.2019 a Tribunalul Prahova.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, respingerea excepţiei perimării şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Recursul a fost comunicat intimatei, care a formulat întâmpinare, la 17 martie 2022, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 23.03.2022, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din 3 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În urma referatului întocmit la 7 decembrie 2022, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate în vederea discutării incidentului procedural al perimării pentru termenul de judecată din 07 martie 2023.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".
Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.
Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.: "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă", iar potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
Înalta Curte a constatat că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 03 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, iar părţile nu au formulat o cerere de reluare a judecăţii.
Rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 03 mai 2022, cursul termenului de perimare nu a fost întrerupt, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţilor, astfel că la data de 04 noiembrie 2022 a intervenit perimarea.
Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2660 din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2660 din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.