Jurisdiction of clerks suing for salary parity: mandatory filing in neighboring appellate court per Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin – secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională Justiţie, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi de către Curtea de Conturi, dar care nu le-a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022, uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017, repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la acest nivel de către Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bucureşti, obligarea pârâţilor la plata şi la alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 şi până la data formulării acţiunii, precum şi în continuare, dar şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor) până la plata efectivă a sumelor solicitate, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să procedeze la reîncadrarea acestora prin emiterea unor ordine de salarizare corespunzătoare, respectiv prin aplicarea unui spor de 15% pentru condiţii grele, deosebite şi periculoase, a unui spor de 5% pentru păstrarea confidenţialităţii şi a unui spor de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, toate în cuantum de 45%, doar acesta având atribuţia emiterii de astfel de ordine de salarizare.

Tribunalului Caraş-Severin – secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1037 din 11 iunie 2021, a dispus disjungerea acţiunii formulate de reclamanţii J., K., L., M., N., O. şi W., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, sens în care s-a format un nou dosar repartizat aceluiaşi complet de judecată, pentru respectarea principiului continuităţii, cu termen de judecată la data de 11 august 2021; de asemenea, a dispus xerocopierea înscrisurilor din dosar, care au fost înaintate, cu adresă, serviciului registratură în vederea înregistrării noului dosar; a mai dispus disjungerea acţiunii formulate de reclamanţii P., Q., R., S., T., U. şi V., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, sens în care s-a format un nou dosar repartizat aceluiaşi complet de judecată, pentru respectarea principiului continuităţii, cu termen de judecată la data de 11 august 2021; instanţa a dispus xerocopierea înscrisurilor din dosar, care au fost înaintate, cu adresă, serviciului registratură în vederea înregistrării noului dosar; a admis excepţia de necompetenţă teritorială, ridicată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Alba.

Excepţia de necompetenţă teritorială a fost admisă de către Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. îşi desfăşoară activitatea în calitate de grefieri în cadrul pârâtului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA.

Cum Tribunalul Caraş-Severin se află în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află parchetul la care îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 786/2022 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Alba – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Alba – secţia I civilă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2021 a fost formulată de personal auxiliar de specialitate care funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având ca obiect pretenţii salariale.

Reclamanţii au formulat pretenţii identice în contradictoriu cu "angajatorul", pretenţii justificate pe o cauză juridică identică şi anume natura activităţilor prestate.

În materie de competenţă teritorială, Tribunalul Alba a reţinut incidenţa prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a celor cuprinse în art. 269 din Codul muncii.

Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că reclamanţii aveau posibilitatea să sesizeze:

- fie tribunalul în circumscripţia căruia îşi au domiciliul şi locul de muncă;

- fie instanţa competentă teritorial pentru oricare dintre ceilalţi reclamanţi, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă între aceştia;

În raport de domiciliul şi de locul de muncă al reclamanţilor, s-a arătat că aparţine Tribunalului Timiş competenţa teritorială, aceasta fiind una exclusivă în materia soluţionării litigiilor de muncă.

S-a mai reţinut că nu sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială de ordine publică doar în cazul în care judecătorul este reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau de competenţa unei instanţe inferioare celei la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea, dispoziţii ce se aplică în mod corespunzător şi grefierilor (astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii).

Competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Timiş, având în vedere că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, instanţă superioară pe lângă care funcţionează unitatea de parchet.

Întrucât reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la o instanţă inferioară acesteia, nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, nu poate fi reţinută nici incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., deoarece acestea vizează doar ipoteza în care instanţa are calitatea de pârât în dosar, nu şi cazul în care pârâtă este unitatea de parchet de pe lângă instanţa judecătorească.

Tribunalul Timiş – secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1329/2022 din 16 noiembrie 2022, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Timiş şi Tribunalul Alba, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea acestei sentinţe, s-a reţinut că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, iar cauza este de competenţa tribunalului, adică instanţa inferioară celei pe lângă care funcţionează Parchetul angajator, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 25 ianuarie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia I civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost înregistrată ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cererea introductivă are ca obiect plata unor drepturi băneşti de natură salarială.

Faţă de obiectul acţiunii, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, raportat la art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., competenţa materială revine în primă instanţă tribunalului.

În determinarea competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi grefierilor, cu menţiunea că, potrivit Deciziei nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, noţiunea de "grefier" din cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. trebuie interpretată ca referindu-se şi la personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Aşadar, prin decizia mai sus amintită, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat faptul că, de vreme ce art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. nu distinge între grefierii din cadrul instanţelor şi cei din cadrul parchetelor, în virtutea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se aplică în egală măsură grefierilor de la instanţe şi celor de la parchete.

În speţă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. deţin funcţia de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

În raport de domiciliul şi locul de muncă al reclamanţilor, competenţa teritorială ar aparţine Tribunalului Timiş, dar având în vedere că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în cauză, competenţa teritorială este determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la alin. (3) al aceleiaşi norme, în acord cu interpretarea dată textului de lege pe calea recursului în interesul legii.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt de ordine publică, în sensul că un grefier care are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, iar, în caz contrar, instanţa va putea invoca şi din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Alba Iulia, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Alba, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Timiş, rezultă că Tribunalul Alba este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.