Conflict of jurisdiction over pension certificate claim against a court: exclusive plaintiff option under Art. 127(2) CPP for suits against judicial bodies

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 29 martie 2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverinţă – tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 cu modificările şi completările ulterioare, la valoarea salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni realizate de personalul auxiliar în activitate, având în vedere creşterile salariale la zi, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute de fiecare dintre grefieri în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcţie prin pensionare, faţă de răspunsurile negative primite la cererile adresate în acest sens, cu punerea în plată începând cu data refuzului Curţii de Apel Alba Iulia de eliberare a acestei adeverinţe, respectiv 11.01.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 5713 din 2 noiembrie 2022, Tribunalul Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, potrivit art. 216 din acelaşi act normativ, "Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.."

A mai arătat instanţa că, în raport de art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultând că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde îşi are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Instanţa a constatat că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta nu mai avea calitatea de grefier la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind pensionată, incidenţa normei speciale prevăzute de art. 127 alin. (1) şi (3) fiind exclusă, iar domiciliul său era situat pe raza judeţului Alba, astfel că Tribunalul Alba este competent în soluţionarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – secţia I Civilă sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 204 din 1 februarie 2023, Tribunalul Alba – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat prezentul dosar Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă ivit.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reţinut că cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022 a fost formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA.

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale sau a competenţei teritorial exclusive, iar potrivit alin. (3), în toate celelalte cazuri necompetenţa este de ordine privată.

În materie de competenţă teritorială, tribunalul a reţinut incidenţa prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Conform alin. (2)1 al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant, sau de pârât după caz.

A mai reţinut instanţa că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar reclamanta din cauza de faţă a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Argeş, instanţă competentă teritorial prin raportare la prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., întrucât este instanţa de acelaşi grad cu Tribunalul Alba şi se află în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, învecinată cu Curtea de Apel Alba Iulia.

În speţă nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., raportat la faptul că reclamanta nu mai are calitatea de grefier la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind pensionată din anul 2011, însă având în vedere calitatea pârâtei, precum şi faptul că Tribunalul Alba este instanţă inferioară Curţii de Apel Alba Iulia, devin incidente prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol, reclamanta având dreptul de a alege instanţa competentă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 15 februarie 2023.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, instanţa supremă reţine că reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverinţă – tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 cu modificările şi completările ulterioare, la valoarea salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni realizate de personalul auxiliar în activitate având în vedere creşterile salariale la zi, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute de fiecare dintre grefieri în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcţie prin pensionare, faţă de răspunsurile negative primite la cererile adresate în acest sens, cu punerea în plată începând cu data refuzului Curţii de Apel Alba Iulia de eliberare a acestei adeverinţe, respectiv 11.01.2022.

Reclamanta era grefier pensionar la data introducerii acţiunii.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal: "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.: "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar alin. (3) statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

În speţă, reclamanta, cu domiciliul situat pe raza judeţului Alba, a fost grefier la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind eliberată din funcţie în anul 2011, ca urmare a pensionării.

Având în vedere că reclamanta nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva Curţii de Apel Alba Iulia, superioară instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Alba), în speţă, este atrasă incidenţa art. 127 alin. (2), raportat la alin. (2)1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

În speţă, reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Argeş, instanţă de acelaşi grad cu Tribunalul Alba, care se află în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, învecinată cu Curtea de Apel Alba Iulia.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamanta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Aşadar, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Argeş, rezultă că această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţei învestite, respectiv Tribunalului Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2023.