Territorial incompetence in collective author rights disputes: ex officio declination barred when defendant failed to raise private-order incompetence exception

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a Civilă, sub număr de dosar x/2021, reclamanta UCMR-ADA ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR A COMPOZITORILOR, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei:

1. La plata sumei de 9.158,65 RON la care se adaugă TVA, egală cu valoarea triplului remuneraţiilor drepturi patrimoniale de autor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiu, perioada şi modalităţile menţionate la capetele 1.1 si 1.2, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale in:

1.1 Unitatea de cazare B., din Vatra Dornei, Strada x 1 A, în perioadele octombrie 2018 - martie 2020 şi septembrie 2020 - octombrie 2021;

1.2 Restaurantul B., din Vatra Dornei, Strada x 1 A in perioadele octombrie 2018 - martie 2020 si septembrie 2020 - octombrie 2021;

În subsidiar capătului 1 al prezentei cereri de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 3.052,88 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capătul 1, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 8.293,32 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 07.10.2021 pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al prezentei cereri de chemare în judecată;

c) la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 08.10.2021 şi până la data plăţii efective a sumei de 3.052,88 RON.

2. La plata cheltuielilor de judecată (100 RON taxă de timbru, 20 RON cost eliberare extras RECOM, onorariu de avocat, onorariu de expertiză).

Prin sentinţa civilă nr. 489 din 6 aprilie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta UCMR-ADA ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR A COMPOZITORILOR, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Suceava.

În motivare, Tribunalul Bucureşti a apreciat ca fiind întemeiată excepţia necompetenţei sale teritoriale în considerarea RIL-ului nr. 21/2021 pronunţat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a statuat faptul că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 C. proc. civ., sintagma "loc al producerii prejudiciului" în acţiunile în pretenţii formulate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remuneraţiile cuvenite pentru comunicarea publică/radiodifuzarea neautorizată a fonogramelor de comerţ sau publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora şi/sau prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, corespunde locului săvârşirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plăţii prejudiciului.

S-a arătat că, în speţă, competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti ar fi putut fi atrasă exclusiv în raport de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ. instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei nu este Tribunalul Bucureşti.

În atare condiţii, ţinând cont de cele stabilite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interpretarea textului legal amintit, dat fiind faptul că locul producerii prejudiciului se află pe raza judeţului Suceava, s-a reţinut că Tribunalul Suceava este competent să soluţioneze cauza.

Cauza a fost înregistrată la 31 august 2022 pe rolul Tribunalului Suceava – secţia a II-a Civilă, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din 8 noiembrie 2022, Tribunalul Suceava, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa nr. 223 din 8 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia a II-a Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă. S-a dispus suspendarea judecăţii cauzei civile până la soluţionarea regulatorului de competenţă.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu e obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Astfel, în condiţiile în care pârâta nu a invocat prin întâmpinare în faţa Tribunalului Bucureşti excepţia necompetenţei teritoriale, s-a apreciat că instanţa nu era îndrituită să invoce această excepţie din oficiu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta UCMR-ADA ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR A COMPOZITORILOR a invocat nerespectarea de către pârâta A. S.R.L. a mai multor obligaţii în materia dreptului de autor, arătând că pârâta nu a achitat remuneraţiile comunicării publice a operelor muzicale în spaţiile, perioadele şi modalităţile menţionate în cuprinsul cererii.

Conform art. 107 C. proc. civ.: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. consacră o competenţă teritorială alternativă, prevăzând că: "în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai sunt competente: (..) instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Astfel, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de cauze privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ.

Este de reţinut că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Tribunalul Bucureşti (instanţa iniţial învestită), fără a fi invocată de către pârâtă printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepţia de necompetenţă teritorială fiind una de ordine privată şi cum o atare excepţie nu a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ci chiar de către instanţă din oficiu, se constată că Tribunalul Bucureşti în mod nelegal a invocat şi s-a considerat necompetent.

Prin înregistrarea acţiunii pe rolul Tribunalului Bucureşti coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., această instanţă a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2023.