Competence for objections to compulsory execution: the principle of unity of the execution court binds the authorizing tribunal regardless of the debtor's domicile
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the case to be heard by the Suceava Court, establishing that the court which authorized compulsory enforcement retains exclusive competence to adjudicate subsequent objections to execution, despite the debtor's domicile being in Iaşi. The dispute arose from an objection to compulsory execution (contestaţie la executare) where the Suceava Court initially declined territorial jurisdiction to the Iaşi Court based on the debtor's registered seat, while the Iaşi Court conversely declined jurisdiction back to Suceava, arguing that the authorizing court acts as the sole "execution court" for all procedural incidents. The court determined that under Article 651 of the Code of Civil Procedure and the principle of the unity of the execution court, the designation of the execution court is fixed at the moment the request for authorization of compulsory enforcement is admitted, meaning the Suceava Court, which issued the initial authorization order, remains competent to resolve the objection and any other incidents arising during the enforcement procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 C. proc. civ, art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Competence for objections to compulsory execution: the principle of unity of the execution court binds the authorizing tribunal regardless of the debtor's domicile: În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712, art. 650, art. 723 şi art. 453 C. proc. civ. şi, de asemenea, art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
1. Prin cererea având ca obiect contestaţie la executare adresată Judecătoriei Suceava la data de 11.08.2022 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună (i) suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. x/2022 al B.E.J. C., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite din cadrul contestaţiei, (ii) suspendarea executării silite, (iii) anularea executării silite înseşi, precum şi a actelor de executare, constând în încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 30.06.2022 a Judecătoriei Suceava, Înştiinţarea privind declanşarea executării silite din data de 02.08.2022, Somaţia din data de 02.08.2022, încheierea nr. 2 din data de 02.08.2022 cu privire la stabilirea cheltuielilor de executare silită, precum şi actele de executare silită subsecvente, (iv) întoarcerea executării silite, prin restituirea sumelor care vor fi poprite sau executate în alt mod, precum şi restituirea taxei de timbru.
Capătul de cerere privind suspendarea provizorie a fost disjuns şi declinat Judecătoriei Iaşi.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712, art. 650, art. 723 şi art. 453 C. proc. civ. şi, de asemenea, art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
La primul termen de judecată din data de 25.08.2022 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin sentinţa nr. 2960 din data de 25 august 2022 Judecătoria Suceava – secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială de ordine publică invocată din oficiu şi a declinat cauza Judecătoriei Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la momentul începerii executării silite, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitoarei, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În cauză, instanţa a constatat că, la data demărării procedurii de executare, sediul social al debitoarei se afla în municipiul Iaşi, aşadar în circumscripţia Judecătoriei Iaşi, aceasta fiind instanţa de executare.
S-a arătat că, deşi executarea silită a fost încuviinţată de către Judecătoria Suceava, acest fapt nu este de natură să o transforme în instanţă de executare pentru totdeauna, nefiind incidente considerentele deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
Având în vedere şi considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 27/2021, Judecătoria Suceava – secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iaşi.
2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 26.10.2022, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 13926/2022 din data de 30 decembrie 2022 Judecătoria Iaşi – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava – secţia Civilă şi, constatând ivit conflictul de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, deşi în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăseşte o dispoziţie care să statueze expres că, o dată ce instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită, aceasta devine competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, numai această interpretare a legii dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare.
S-a arătat că instanţa de executare este competentă sa judece cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, respectiva instanţă fiind calificată de lege drept instanţă de executare.
Totodată, s-a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile considerentele Deciziilor nr. 20/2021 şi 27/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii.
Prin urmare, în cauză, având în vedere că Judecătoria Suceava – secţia Civilă a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, această instanţă este competentă din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare promovată de către debitor.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 20.01.2023.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Suceava – secţia Civilă şi Judecătoria Iaşi – secţia Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Suceava – secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În cauză, se pune problema determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă, formulată împotriva executării silite silite demarate în dosarul de executare nr. 359/E/2022 al B.E.J. C., contestaţie în cadrul căreia s-a solicitat anularea încheierii de încuviinţare a executării şi a tuturor actelor de executare subsecvente.
Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., forma în vigoare la data începerii executării"instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă că soluţionarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite (precum contestaţiile la executare, cererile de suspendare a executării) revine instanţei de executare, care se determină în funcţie de domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare şi care, anterior demarării procedurii efective, a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite.
În cauză, instanţa supremă reţine că Judecătoria Suceava – secţia Civilă a procedat la încuviinţarea executării silite a debitorului, astfel cum rezultă din încheierea de cameră de consiliu din data de 30.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în partea introductivă a acesteia reţinându-se că Judecătoria Suceava este competentă general, material şi teritorial să judece cererea cu care a fost învestită.
Având în vedere că instanţa de executare este cea care, potrivit legii, judecă cererea de încuviinţare a executării silite, rezultă că, prin admiterea acestei cereri, se determină, implicit, instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ.
Astfel, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică şi exclusivă pe tot parcursul întregii proceduri de executare silită, sub rezerva cazului în care ar fi anulată însăşi încheierea de încuviinţare a executării, pe motiv că a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Prin Decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. Partea I nr. 1083 din 11.11.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, cu referire la ipoteza pluralităţii de debitori, a stabilit că:
71. (...), ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. (...)
80. Acest principiu (s.n. principiul unicităţii instanţei de executare) presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare.
81. (...) nu există două instanţe de executare în cadrul aceleiaşi executări silite, iar atunci când legiuitorul a dorit să confere şi altei instanţe competenţa de a soluţiona o contestaţie la executare a indicat în mod expres acest lucru (...)."
Cu atât mai mult, în cauză, fiind vorba despre o executare care priveşte un singur debitor, trebuie asigurată respectarea principiului unicităţii instanţei de executare.
Prin urmare, ţinând cont că, în cauză, instanţele au fost învestite cu soluţionarea unei contestaţii la executare propriu-zise, rezultă că suntem în prezenţa unui incident apărut în cursul executării silite, aflat în competenţa instanţei de executare, determinată – încă de la momentul procedurii de încuviintare a executării - ca fiind Judecătoria Suceava – secţia Civilă.
În concluzie, această instanţă va analiza criticile aduse de către contestatoare la adresa procedurii executării silite şi a actelor de executare îndeplinite şi se va pronunţa asupra legalităţii acestora.
Pentru aceste considerente şi având în vedere principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Suceava – secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul spre judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava – secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 28 februarie 2023.