Judicial immunity for prosecutors suing their own institution: territorial competence under Art. 127(1) and (3) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 14.05.2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

(i) recunoaşterea şi plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de 25%, corespunzător nivelului maxim de secretizare pe care îl deţin reclamanţii, în exercitarea funcţiei cu acces la informaţii clasificate, în condiţiile legii;

(ii) plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârât sau apariţia unei modificări legislative, respectiv de la data de 31.07.2020 precum şi pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a drepturilor.

La primul termen de judecată din data de 10.12.2021 instanţa a prorogat verificarea competenţei şi a amânat judecarea cauzei la data de 08.04.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 618 din 8 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la o instanţă inferioară acesteia, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, s-a apreciat că nu este aplicabilă nici teza prevăzută de art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., întrucât aceasta are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât or, în cauză calitatea de părţi o au parchetele de pe lângă instanţe.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 31.05.2022, sub numărul x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 1759 din data de 30 iunie 2022 Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ. De asemenea, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea acestuia spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, aşadar la o instanţă ierarhic superioară Tribunalului Iaşi, astfel că acesta din urmă este necompetent absolut de a judeca cererea reclamanţilor, având în vedere art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. coroborat cu Decizia nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii.

3. Cauza a fost inregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 04.01.2023, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ şi Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, au învestit Tribunalul Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ cu un litigiu de muncă, pârâţi fiind Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Raportat la data cererii introductive şi, având în vedere dispoziţiile de drept comun în materia competenţei litigiilor de muncă – art. 269 Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social – dar şi locul de muncă al reclamanţilor, se reţine că, în absenţa calităţii de procuror a acestora, litigiul ar fi revenit spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi.

În cauză însă, Înalta Curte reţine incidenţa dispozitiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., a căror raţiune o constituie asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi determină aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

În acord cu dispoziţiile legale sus citate, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate celei în raza căreia îşi desfăşoară activitatea.

Deşi art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie dreptul reclamantului de a opta pentru oricare dintre curţile de apel vecine celei în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea, normele cuprinse în acest articol au caracter imperativ, interesul ocrotit fiind unul general, în considerarea necesităţii de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei datorită calităţii părţii.

În cauză, necompetenţa teritorială a Tribunalul Iaşi de a judeca cererea reclamanţilor este de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu 130 alin. (2) C. proc. civ.

Dată fiind calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Iaşi a reclamanţilor, cauza acestora nu poate fi judecată în fond de către Tribunalul Iaşi sau de către alte tribunale arondate Curţii de Apel Iaşi, tocmai din cauza poziţiei ierarhic superioare a instanţei din care reclamanţii fac parte.

Astfel, în mod corect reclamanţii s-au adresat Tribunalului Neamţ, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, aceasta fiind învecinată Curţii de Apel Iaşi.

Prin urmare, instanţa supremă constată că învestirea Tribunalului Neamţ s-a realizat cu respectarea art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, căruia i se va trimite dosarul spre judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.