Public pension dispute: inadmissibility of cassation appeal against a final Court of Appeal judgment in social insurance matters

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Asupra căii de atac formulate, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova, a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare nr. x din 22.10.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1326 din 21 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de A..

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul.

Prin decizia civilă nr. 2836 din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondat apelul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 1326 din data de 21.04.2021, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă.

La data de 23.03.2022 A. a formulat recurs împotriva deciziei civilă nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Recurentul invocă, în esenţă, că decizia de pensionare nr. x din 22.10.2020 a fost emisă cu încălcarea legii şi, implicit, a drepturilor sale.

Se arată că suma totală pentru care a achitat taxele prevăzute de lege nu a fost valorificată în mod corect cu ocazia emiterii deciziei de pensionare, între valoarea drepturilor de pensie stabilite şi veniturile încasate din muncă existând o diferenţă semnificativă.

Susţine recurentul astfel că, la stabilirea drepturilor de pensie, nu a fost avută în vedere suma de 252.221,330 RON, pentru care s-au reţinut taxele legale datorate.

Totodată, se menţionează că, fiind omise anumite perioade de contributivitate, a rezultat o diferenţă de peste 8 ani, ce nu a fost avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.

La data de 9 mai 2022 intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimată prin întâmpinare, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. şi care presupune că părţile nu pot exercita, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât căile de atac prevăzute de lege.

Astfel, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului este reprezentat de contestaţia împotriva deciziei de pensionare nr. x din 22.10.2020, astfel că decizia nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, atacată de parte pe calea recursului, este o hotărâre dată în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind (...) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...). De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Textul de lege sus-citat are în vedere litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile curţilor de apel (…) sunt definitive".

De asemenea, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale evocate, decizia civilă nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ce face obiectul cauzei, are caracter definitiv de la data pronunţării, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.