Lack of interest due to definitive resolution of related case extinguishing right to appeal suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Asupra căii de atac formulate, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2018, pe rolul Tribunalului Timiş – secţia I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B., C., Municipiul Timişoara şi Comuna Giroc, a solicitat instanţei să dispună:

- rezoluţiunea contractului de vânzare încheiat între pârâţii B. şi C., în calitate de vânzători şi reclamanta, în calitate de cumpărător, autentificat de D. sub nr. x/21.08.2017, având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr. x Timişoara, cu număr cadastral x, constând în teren intravilan, categoria arabil, în suprafaţă de 507 mp.,

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 377.884 RON reprezentând costurile achiziţionării terenului, compuse din 362.904 RON, reprezentând contravaloare imobil, 4.215 RON, reprezentând taxe notariale, 1.815 RON, taxa întabulare şi respectiv 8.950 RON, comision agenţie imobiliară,

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 41.168,50 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu avizele, expertizele, proiectele şi restul demersurilor realizate în vederea construirii asupra terenului.

- revenirea la situaţia anterioară cu privire la cuprinsul cărţii funciare.

De asemenea, reclamanta a solicitat sa obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1554, 1707 şi 1710 alin. (1) lit. d) C. civ.

La data de 14 mai 2019 reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând rezoluţiunea contractului de vânzare, în temeiul art. 1710 lit. d) C. civ., pentru vicii ascunse, obligarea pârâţilor la plata sumei de 419.052 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, precum şi restabilirea, în ceea ce priveşte cartea funciară, a situaţiei anterioare cumpărării terenului.

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş – secţia I Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei procesuale a secţiei I Civile a Tribunalului Timiş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Tribunalului Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 230/PI din data de 16 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş – secţia a II–a Civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Timişoara şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Comuna Giroc.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect rezoluţiune contract şi pretenţii formulată de reclamanta A. S.R.L.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

S-a admis în parte cererea pârâtului Comuna Giroc pentru acordarea cheltuielilor de judecată, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului Comuna Giroc suma de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi, în principal, rezoluţiunea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/21.08.2017, restituirea prestaţiilor efectuate în cuantum de 362.904 RON, obligarea pârâţilor la plata sumei de 41.168 RON, cu titlu de daune-interese şi revenirea la situaţia anterioară în cartea funciară iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Municipiul Timişoara prin Primar la plata sumei de 419.052 RON, cu titlu de despăgubiri, ca urmare a faptei ilicite de emitere, în mod nelegal, a certificatelor de urbanism nr. x/04.04.2017 şi y/09.08.2017.

Prin încheierea din data de 10 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II–a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 230/16.03.2020, până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Timiş, având ca obiect anularea certificatului de urbanism nr. x/08.02.2021, emis de Municipiul Timişoara.

Împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II–a Civilă, în dosarul nr. x/2018, a formulat recurs pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar, solicitând casarea încheierii recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a cauzei.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurentul a invocat, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru suspendarea judecăţii apelului, având în vedere că dezlegarea cauzei nu depinde de soluţia din dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Timiş.

Potrivit recurentului, cauza, aflată în faza apelului, are ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare nr. x/21.08.2017 şi atragerea răspunderii delictuale pentru emiterea în mod nelegal a certificatelor de urbanism nr. x/04.04.2017 şi y/09.08.2017, în timp ce în cadrul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Timiş, se urmăreşte anularea certificatului de urbanism nr. x/08.02.2021.

Prin urmare, recurentul consideră că instanţa de apel, în mod eronat, a apreciat că se impune suspendarea judecării apelului până la soluţionarea dosarului nr. x/2021, în cauză nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 octombrie 2012, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 6 decembrie 2012, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii recursului şi a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată în şedinţă publică la data de 28 februarie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condiţiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acţiunii civile se numără şi existenţa interesului, prin interes înţelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, în acord cu art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerinţa interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanţei, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, obiectul recursului îl reprezintă încheierea din 10 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II–a Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Prin această încheiere s-a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 230/16.03.2020, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Timiş.

Urmare a verificărilor realizate în "Ecris" a rezultat că dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea căruia s-a dispus suspendarea judecăţii apelului în cauză, a fost soluţionat la data de 27 iulie 2022, hotărârea devenind definitivă prin nerecurare.

De asemenea, s-a constatat că, în cauza în care s-a pronunţat încheierea de suspendare recurată, nu s-a formulat, până la data judecării recursului, cerere de repunere pe rol.

Potrivit art. 414 C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecăţii procesului.

În considerarea dispoziţiilor legale sus-menţionate şi, având în vedere că dosarul, până la soluţionarea căruia s-a suspendat cauza înaintea instanţei de apel, a fost soluţionat în mod definitiv, Înalta Curte constată că recursul formulat împotriva soluţiei de suspendare a devenit lipsit de interes.

Prin urmare, cerinţa interesului nu mai este îndeplinită la data judecării recursului, interesul recurentului în a susţine calea de atac promovată nemaifiind actual.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Timişoara, prin Primar, împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul Municipiul Timişoara, prin Primar, împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.