Prosecutors' salary cap litigation: territorial jurisdiction under Art. 127 CPC for court-adjacent officials' claims

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 28.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Finanţelor Publice şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâţilor la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiilor lunare de încadrare şi asupra celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, recalcularea şi plata indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 01 august 2016 la zi, şi în continuare;

- obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, începând cu 01.08.2016, a diferenţei dintre venitul solicitat şi venitul efectiv plătit, cu înlăturarea plafonării instituite asupra drepturilor salariale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, cu obligarea şi la alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor de bani;

- recunoaşterea stării de discriminare şi repararea prejudiciului cauzat prin maniera eronată de aplicare a legii, fără emiterea unui nou ordin de salarizare.

În drept, reclamanţii au invocat Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 2506 C. civ., art. 2537 pct. 1 şi următoarele C. civ., art. 2541 C. civ., jurisprudenţa menţionată în cuprinsul motivării.

La termenul de judecată din data de 12.10.2022, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba.

Prin sentinţa civilă nr. 2178/2022 din 12 octombrie 2022, Tribunalul Alba, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat la Tribunalul Timiş – secţia civilă, spre competentă soluţionare, cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Ministerul Finanţelor Publice şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reţinut că, la data introducerii cererii de chemare în judecată – 28.02.2022 – reclamanţii, cu excepţia reclamantului C. care a desfăşurat activitate ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, fiind eliberat din funcţie ca urmare a pensionării la data de 01.01.2022, îşi desfăşoară activitatea ca procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

De asemenea, a mai reţinut că prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanţii solicită obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale.

Evocând dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, prima instanţă de conflict a apreciat că, în ipoteza conflictelor individuale de muncă (cum este şi cauza dedusă judecăţii), reclamantul are dreptul de opţiune între instanţa de la locul domiciliului acestuia şi instanţa de la locul său de muncă, aceste prevederi legale consacrând o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei salariaţilor.

În cazul de faţă, a reţinut că, atât domiciliul reclamanţilor, cât şi locul de muncă al acestora, se află în Municipiul Timişoara, astfel încât, din perspectiva textelor de lege mai sus menţionate, care reprezintă dreptul comun în materie, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a pricinii aparţine Tribunalului Timiş.

În ceea ce priveşte statutul reclamanţilor (de procurori), prima instanţă de conflict a apreciat că acesta este lipsit de relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial, în cauză nefiind incidente prevederile art. 127 C. proc. civ.

Reţinând că dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, Tribunalul Alba a conchis în sensul că prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Timiş sau la o instanţă inferioară acestuia, ci la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

A mai reţinut că prevederile art. 127 alin. (2)1 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece Tribunalul Timiş nu este parte în cauză, iar textul mai sus amintit are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, or în prezenta cauză, pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe, astfel încât, în accepţiunea Tribunalului Alba, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens, dispoziţia legală mai sus amintită nu poate fi aplicată prin analogie şi parchetelor de pe lângă instanţe.

În ceea ce îl priveşte pe reclamantul C., Tribunalul Alba a reţinut că dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile, deoarece acesta nu mai avea calitatea de procuror la data cererii de chemare în judecată, fiind deja pensionat.

În aceste condiţii, Tribunalul Alba a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile cu caracter general din materia litigiilor de muncă privind competenţa teritorială, întrucât reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui tribunal, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 8 noiembrie 2022, sub acelaşi număr de dosar.

La primul termen de judecată, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Timiş şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.

Prin sentinţa civilă nr. 1440/2022 din 8 decembrie 2022, Tribunalul Timiş, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a reţinut că reclamanţii au calitatea de procuror, fiind angajaţi în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Totodată, a menţionat că art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea/instanţa inferioară acesteia.

Reţinând, aşadar, că reclamanţii au calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba (instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în cicumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Timişoara).

Totodată, a arătat că reclamanţii din cauza de faţă au ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Alba, în considerarea funcţiei şi a locului de muncă al reclamanţilor aflaţi în activitate. Totodată, a opinat că sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, fiind incidentă teza finală a art. 59 C. proc. civ., şi anume, existenţa unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor

Pentru aceste motive, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la 25 ianuarie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe – Tribunalul Alba şi Tribunalul Timiş – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii deţin funcţia de procuror şi că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Astfel, prin modificarea art. 127 C. proc. civ. s-a valorificat decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, deoarece încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Având în vedere că, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (3) C. proc. civ., textul de lege anterior evocat se aplică şi procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, rămâne valabilă interpretarea dată prin Decizia (RIL) nr. 7/2016 a instanţei supreme, potrivit căreia art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se aplică şi în situaţia grefierilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, în cadrul acestor parchete desfăşurându-şi activitatea, de altfel, şi procurorii pe care aceeaşi normă legală îi menţionează expres. Aşadar, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil şi în cazul în care reclamantul (judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier) îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa ierarhic superioară celei competente să soluţioneze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanţe.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în deciziile anterior evocate, Înalta Curte constată că reclamanţii A., B., D., E., F., G. şi H. deţin funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cu excepţia reclamantului C. care a deţinut aceeaşi funcţie în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara până la data de 01.02.2022, dată începând cu care i-a încetat calitatea de magistrat prin pensionare.

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil şi procurorilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, rezultă că funcţia de procuror pe care reclamanţii (în majoritate) o deţin în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara atrage incidenţa acestui text de lege.

În aceste condiţii, prin raportare la parchetul la care activează reclamanţii şi caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa supremă reţine că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Prin urmare, de vreme ce Curtea de Apel Alba, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Alba, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Timiş, rezultă că Tribunalul Alba este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Cu privire la reclamantul C. care, la data introducerii acţiunii, nu mai avea calitatea de procuror în cadrul aceluiaşi parchet la care activează ceilalţi reclamanţi, fiindu-i încetată această calitate prin pensionare, se reţine că este incident cazul de coparticipare procesuală activă prevăzut de art. 59 C. proc. civ., astfel încât tot Tribunalul Alba este competent să soluţioneze inclusiv cererea acestui reclamant.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2023.