Territorial jurisdiction for judge salary dispute under Art. 127 CPC via adjacent Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.01.2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Bacău şi Tribunalul Galaţi a solicitat, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discrimării, obligarea pârâţilor, ca o consecinţă a discriminării, la plata unor despăgubiri reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia rezultată ca urmare a aplicării majorărilor la valoarea de referinţă sectorială (VRS), conform art. 1 din O.G. nr. 10/2007 (5%, 2% şi 11 %), în concret VRS de 405 RON, pentru perioada 01.07.2012-08.04.2015, sumă ce se solicită a fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi a daunelor interese reprezentând dobânda legală penalizatoare calculate până la data plăţii efective.

La primul termen de judecată din data de 13.04.2022, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale, precum şi excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, excepţii asupra cărora a rămas în pronunţare.

Prin sentinţa civilă nr. 3166 din 9 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, declinând judecata prezentei cauze către Tribunalul Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că art. 127 din C. proc. civ., în forma în vigoare de la data înregistrării prezentei acţiuni, reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un magistrat sau procuror, asistent judiciar ori grefier, în calitate de reclamant ori de pârât, iar în conformitate cu interpretarea obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Decizia (RIL) nr. 7/2016, sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Având în vedere scopul reglementării, respectiv acela de a păstra echilibrul procesual al părţilor şi imparţialitatea instanţei, prima instanţă de conflict a statuat că, deşi art. 127 prevede o competenţă "facultativă", aceasta se impune deoarece formularea nu implică posibilitatea de alegere, ci este imperativă, verbul folosit fiind "va sesiza".

În cauză, a reţinut că, datorită calităţii reclamantei de judecător delegat şi apoi titular la Tribunalul Bacău, această dispoziţie se aplică cumulat cu prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, care reprezintă o reglementare specială faţă de cea de drept comun din Codul Muncii, respectiv art. 269 alin. (2). Reţinând, totodată, şi principiul interpretării restrictive a normelor cu caracter special, Tribunalul Bucureşti a statuat, în esenţă, că, în speţă, se aplică norma cu caracter special prevăzută de art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Având în vedere aspectele învederate mai sus, prima instanţă de conflict a constatat că, în cauză, competenţa teritorială a instanţei de judecată este alternativă, în funcţie de domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă al reclamantului.

Reţinând că, în speţă, locul efectiv de muncă al reclamantei era la Tribunalul Bacău, iar prezenta cauză are natura unui litigiu de muncă, în accepţiunea primei instanţe de conflict, aceasta ar fi fost instanţa competentă să judece şi prezentul litigiu, aspect imposibil atât datorită calităţii reclamantei, cât şi a faptului că însăşi această instanţă este parte în cauză.

Prin urmare, a statuat că această imposibilitate atrage competenţa altui tribunal dintr-o curte de apel limitrofă Curţii de Apel Galaţi, nu însă şi a Tribunalului Bucureşti, deoarece acesta face parte din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti care nu este vecină cu cea arătată mai sus.

Referindu-se şi la calitatea celorlalţi pârâţi chemaţi în judecată, respectiv două instanţe, dintre care una chiar Curtea de Apel Galaţi care este limitrofă, prima instanţă de conflict a ales un tribunal din circumscripţia altei curţi de apel aflate în vecinătatea tuturor pârâţilor, respectiv Curtea de Apel Iaşi, sens în care a admis excepţia astfel invocată şi a declinat judecata prezentei cauze către Tribunalul Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 07 iunie 2022, sub numărul unic de dosar x/2022

Prin sentinţa civilă nr. 2837/2022 din 18 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iaşi, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 28 decembrie 2022, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe – Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Iaşi – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, se reţine că acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, pentru perioadele în care reclamanta a avut calitatea de judecător la Judecătoria Galaţi, la Judecătoria Bacău, la data înregistrării acţiunii fiind delegată la Tribunalul Bacău.

În acest context, Înalta Curte constată că art. 127 C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamantei, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acesteia de judecător delegat la Tribunalul Bacău, precum şi de calitatea de pârât a Tribunalului Bacău.

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Având în vedere că, în speţă, competenţa soluţionării în fond a cererii ar fi aparţinut Tribunalului Bacău, calitatea reclamantei (judecător delegat la Tribunalul Bacău) atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., scopul edictării art. 127 din C. proc. civ. fiind acela de a asigura imparţialitatea instanţei.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Iaşi, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Iaşi, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Bacău, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Bacău, rezultă că Tribunalul Iaşi este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2023.