Competence for payment order: territorial jurisdiction resides with defendant's domicile, not creditor's seat or contractual performance
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Bucharest Sector 2 Court holds competence to adjudicate the case, reversing the initial referral by the Ineu Court. The dispute arose from a claim for a payment order regarding a guarantee fee under a contract for the return of an advance, where the Ineu Court initially declined competence in favor of Bucharest Sector 2 based on the debtor's domicile and the absence of a specific choice-of-forum clause, while the Bucharest court subsequently raised its own lack of competence, arguing that the monetary obligation should be executed at the creditor's location in Arad. Relying on Articles 135 and 133 of the Code of Civil Procedure to define the negative conflict and Article 1016 for payment orders, the ICCJ held that the contractual clause regarding disputes did not create an exclusive territorial jurisdiction; consequently, the general rule of territorial competence under Article 107 of the Code of Civil Procedure applied, vesting jurisdiction in the court of the defendant's domicile rather than the creditor's seat or the place of performance derived from Article 1494 of the Civil Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 1494 alin. (1) din C. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 1016 C. proc. civ; Competence for payment order: territorial jurisdiction resides with defendant's domicile, not creditor's seat or contractual performance: The dispute arose from a claim for a payment order regarding a guarantee fee under a contract for the return of an advance, where the Ineu Court initially declined competence in favor of Bucharest Sector 2 based on the debtor's domicile and the absence of a specific choice-of-forum clause, while the Bucharest court subsequently raised its own lack of competence, arguing that the monetary obligation should be executed at the creditor's location in Arad. Relying on Articles 135 and 133 of the Code of Civil Procedure to define the negative conflict and Article 1016 for payment orders, the ICCJ held that the contractual clause regarding disputes did not create an exclusive territorial jurisdiction; consequently, the general rule of territorial competence under Article 107 of the Code of Civil Procedure applied, vesting jurisdiction in the court of the defendant's domicile rather than the creditor's seat or the place of performance derived from Article 1494 of the Civil Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judectoria Ineu sub nr. x/2022, creditoarea A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu debitorul B. S.A emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitorului, cu obligarea acestuia în termen de 10 zile de la comunicare, la plata sumei de 122.274,00 RON, cu titlu de pretenţii (garanţie de retur avans), cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, începând cu data de 12.05.2022 până la plata în întregime a creanţei principale.
În drept, creditoarea a invocat dispoziţiile art. 1014, art. 1018, art. 453 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., art. 2.321, art. 1.552, art. 1.554 alin. (1) C. civ.
Debitoarea B. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin sentinţa civilă nr. 392/05 iulie 2022 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2022 a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată de debitoarea B. S.A., prin întâmpinare şi declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de către creditoarea A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, Bucureşti, dispunându-se înaintarea dosarului nr. x/2022, acestei instanţe.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, raportat la obiectul cauzei, nu sunt incidente normele care reglementează competenţa teritorială exclusivă, deoarece părţile au stabilit ca litigiile privind contractul de garantare să fie soluţionate de instanţa de judecată competentă, astfel că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La termenul de judecată din data de 26.10.2022, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată din oficiu.
Analizând înscrisurile anexate la dosarul cauzei, instanţa a reţinut ca obiectul acţiunii îl reprezintă "ordonanţă de plată" privind dreptul de creanţă afirmat de creditor rezultat ca urmare a rezoluţiunii Contractului de garantare pentru returnarea avansului nr. x din 22.04.2021 încheiat între părţile cauzei.
Astfel, potrivit clauzelor contractuale asumate de părţi locul prevăzut în contract pentru executarea fie chiar în parte a obligaţiei este locul de la sediul reclamantului creditor în calitate de "ordonator", cum ar fi: "emiterea in favoarea garantului a contragarantiei pentru întreaga valoare a sumei garantate" (pct. 6 din Contractul de garantare...); "îndeplinirea obligaţiilor garantate, prevăzută la pct. 9 din Contract; "plata despăgubirilor în termen de 5 zile lucrătoare..." în condiţiile pct. 10 paragraf 3, pct. 12 din Contract; "garantarea asumării răspunderii pe baza Declaraţiei Garant PJ emisa sub semnătura administratorului..."(pct. 13 din Contract). Totodată, s-a arătat că inclusiv "obligaţia de plata a primei de asigurare achitată anticipat", a fost executată potrivit contractului, la locul unde reclamantul creditor îşi are sediul, respectiv în circumscripţia teritorială a instanţei sesizate iniţial, respectiv al Judecătoriei Ineu, Judeţul Arad.
În cauză, părţile nu au înţeles să deroge de la normele care guvernează competenţa materială şi teritorială a instanţelor, instanţa urmând să facă aplicarea acestora.
Totodată, în speţă se invocă neîndeplinirea unei obligaţii a debitorului, respectiv obligaţia de plată a unei sume de bani (a primei de garantare), cu privire la care C. civ. conţine prevederi exprese referitoare la locul plăţii.
Art. 1.494 C. civ. prevede că, în lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor: a) obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii."
Or, în speţă, sediul creditorului se afla în loc. Seleuş, judeţul Arad, la data semnării convenţiei, astfel cum reiese din ansamblul înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Prin urmare, chiar dacă s-ar susţine că părţile nu au prevăzut în contract un loc de executare a obligaţiilor, din dispoziţiile legale citate mai sus că obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul/sediul creditorului de la data plăţii.
Aşadar, destinatarul obligaţiei de plată a primei de garantare are sediul în în loc. Seleuş, judeţul Arad, iar locul executării acestei obligaţii este la sediul creditorului, în speţă nefiind încheiată o convenţie de alegere de competenţă.
În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 1494 alin. (1) din C. civ., locul executării obligaţiei se poate stabili atât potrivit naturii prestaţiei, cât şi în temeiul prevederilor legale menţionate, iar părţile nu şi-au manifestat voinţa în sensul alegerii instanţei pentru soluţionarea litigiilor izvorâte din acest contract, fiind aplicabile dispoziţiile art. 113 pct. 3 coroborate cu cele ale art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti nefiind competentă să soluţioneze prezenta cauză.
Având în vedere că în cauză este incident un caz de competenţă teritorială alternativă, iar reclamantul şi-a exercitat dreptul de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind învestită Judecătoria Ineu, instanţa a admis excepţia invocată din oficiu şi în temeiul art. 248 alin. (1), art. 130 alin. (2) si 132 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu.
În conformitate cu prevederile art. 135 C. proc. civ., s-a dispus înaintarea dosarului cauzei Înaltei Curti de Casaţie si Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect ordonanţă de plată, instituţie ce este reglementată printr-o procedură specială prevăzută de art. 1014-1025 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 1016 C. proc. civ. creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Deşi părţile au prevăzut prin art. 19 din cadrul Clauzei de garantare privind returnarea avansului semnată de părţi, că orice litigiu în legătură cu prevederile acestei clauze se soluţionează de instanţele de judecată competente din România în cazul imposibilităţii de rezolvare pe cale amiabilă a litigiilor, aceste dispoziţii nu au instituit norme de competenţă teritorială exclusivă, clauza având un caracter general, nederogatoriu de la dispoziţiile art. 1016 C. proc. civ.
În aceste condiţii devine aplicabil art. 107 C. proc. civ., care reprezintă regula generală în materie de competenţă teritorială conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul, în cauză debitoarea.
Se observă că nu se poate face aplicarea în speţă a clauzelor contractuale pentru stabilirea instanţei competente cererea nefiind fundamentată pe obligaţiile cuprinse în actul dintre părţi.
Prin urmare, competenţa teritorială a judecării cauzei îi aparţine instanţei de judecată de la sediul debitoarei, respectiv Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2023.