Inadmissibility of extraordinary appeal against procedural dismissal of cassation for lack of finality and non-compliance with statutory grounds

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 5.000 RON daune materiale, reprezentând drepturi salariale şi 5000 RON daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 239/2022 din 10 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1763/21.07.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., revizuirea sentinţei civile nr. 1763 din 12 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă şi a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 519/2022 din 31 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1763/21.07.2021 pronunţate de Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă şi a declinat competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Tribunalului Iaşi. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 239/10.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2020.

La data de 20 iulie 2022, revizuentul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă, a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022, precum şi a deciziei nr. 519/2022 din 31 mai 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată la 5 august 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Recurentul a prezentat situaţia de fapt a litigiului, fără a fi invocat vreun temei legal în susţinerea cererii formulate.

Prin decizia nr. 2389 din 15 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă, a deciziei nr. 519/2022 din 31 mai 2022, precum şi a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii recurentul A. a formulat contestaţie în anulare, fără a indica motivul de drept.

Contestatorul critică soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului considerând că şi-a îndeplinit obligaţia de motivare a acestuia. De asemenea, contestatorul a reiterat situaţia de fapt.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare formulată în cauză este îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respins ca inadmisibil recursul acesta fiind declarat împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire respinsă ca inadmisibilă, litigiul decurgând dintr-un conflict de muncă.

Recursul a fost respins ca inadmisibil ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. Conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză.

Rezultă că motivele contestaţiei în anulare au caracter limitativ şi de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

Înalta Curte constată că susţinerile contestatorului vizează calea de atac a recursului respins ca inadmisibil, în cuprinsul cererii nefiind indicate niciunul dintre motivele strict prevăzute de lege privind exercitatea acestei căi extraordinare de atac, contestatorul reiterând aspecte de fapt care nu pot fi invocate pe această cale procedurală.

Or, contestaţia în anulare nu poate viza soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului, adică însăşi temeiul legal al exercitării căii de atac a recursului, întrucât o astfel de posibilitate nu rezultă din dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

În consecinţă, întrucât calea de atac nu vizează niciunul dintre temeiurile de drept prevăzute de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2389 din 15 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2023.