Insurance indemnity dispute: misapplication of procedural suspension for failure to specify contractual defense grounds

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 20.07.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator, în calitate de creditoare a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu B. S.A., solicitând instanţei obligarea debitoarei la plata sumei de 464.369,08 RON, reprezentând debitul principal şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350 C. civ. şi art. 583 C. proc. civ., coroborat cu art. 223.

Prin sentinţa civilă nr. 3268/11.12.2020, pronunţată de Tribunalul Ilfov – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 464.369,08 RON, reprezentând debit principal. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.248,69 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B. S.A.

Prin încheierea din data de 12.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., a fost suspendată judecata apelului formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3268/11.12.2020, pronunţate de Tribunalul Ilfov – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamanta A. S.R.L.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că prin încheierea de şedinţă din data de 05.10.2021 i s-a pus în vedere apelantei-pârâte să precizeze, punctual, motivul de refuz al plăţii pentru fiecare dosar de daună în legătură cu care s-a solicitat plata de către reclamantă în cadrul litigiului, cu indicarea numărului de dosar de daună şi a titularului poliţei RCA.

Deşi apelanta-pârâtă a depus la dosar mai multe precizări/note de şedinţă, instanţa de apel a reţinut că partea nu s-a conformat tuturor dispoziţiilor instanţei, omiţând motivul pentru care nu s-au plătit diferenţele faţă de sumele solicitate în acele dosare în care s-a refuzat plata integrală sau parţială a despăgubirii, informaţie necesară pentru a se putea determina limitele învestirii instanţei de apel, pentru a se putea aprecia asupra utilităţii probelor cu expertiză tehnică în specialitatea autovehicule şi în specialitate contabilitate şi a se stabili obiectivele concrete ale expertizelor tehnice, obiective la care experţii să poată răspunde.

În consecinţă, instanţa de apel a constatat faptul că poziţia procesuală a apelantei-pârâte împiedică desfăşurarea normală a procesului, motiv pentru care a dispus suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta B. S.A.

Recurenta solicită casarea încheierii atacate şi reluarea judecăţii apelului invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că măsura suspendării cauzei a fost dispusă ca o sancţiune pentru faptul că pârâta nu ar fi arătat motivele pentru care a refuzat realizarea plăţii integrale în dosarele de daună pretinse la plată de reclamantă.

Recurenta arată că această măsură s-a luat în condiţiile în care s-a învederat instanţei că au fost efectuate plăţi parţiale, iar prin cererea de apel a invocat anumite dispoziţii din Protocolul cu privire la toate dosarele de daună.

Aşadar, recurenta susţine că a oferit explicaţii pe care instanţa de apel nu le-a avut în vedere.

Or, a penaliza apelanta-pârâtă pentru faptul că nu a indicat în concret pentru fiecare dosar de daună care este clauza contractuală încălcată ci le-a indicat cumulativ, contravine dreptului la un proces echitabil.

Instanţa nu a respectat dreptul de dispoziţie al pârâtei care a înţeles să se folosească şi să invoce toate încălcările clauzelor din Protocol şi a ignorat faptul că şi-a complinit obligaţiile conform art. 10 C. proc. civ., fiind astfel încălcate şi dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. dat fiind că suspendarea s-a dispus în condiţiile în care fuseseră deja indicate motivele, prin raportare la clauzele din Protocol.

Aceste încălcări ale normelor de procedură vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta susţine că au fost încălcate şi aplicate greşit dispoziţiile art. 1270 C. civ. în ceea ce priveşte acordul părţilor de aplicare a Protocolului cu obligaţiile prevăzute de acesta şi a căror încălcare de către reclamantă dădea dreptul recurentei să nu achite despăgubirea sau să o achite doar în anumite condiţii conform art. 1.7 din Protocol.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând recursul în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile formulate privind nelegalitatea încheierii atacate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor procedurale privind dispunerea măsurii suspendării judecăţii, respectiv a art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestei norme procedurale instanţa poate suspenda judecata când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţia legală menţionată, constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei reclamantului, în cauză a apelantei, pentru neîndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa, în cursul judecăţii.

În speţă, prin încheierea recurată instanţa de apel a reţinut că recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul de a preciza, punctual, motivul de refuz al plăţii pentru fiecare dosar de daună în legătură cu care s-a solicitat plata de către reclamantă în cadrul litigiului, cu indicarea numărului de dosar de daună şi a titularului poliţei RCA, fapt pentru care a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru dispunerea măsurii sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiţii: instanţa să stabilească, în sarcina reclamantului, potrivit legii, obligaţii referitoare la cauza dedusă judecăţii şi să-l înştiinţeze; reclamantul să nu îndeplinească obligaţiile stabilite de instanţă; neîndeplinirea obligaţiilor să aibă ca efect împiedicarea desfăşurării normale a procesului; reclamantul să fie în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligaţii.

Prin urmare, suspendarea judecăţii nu se poate dispune în cazul nerespectării oricărei obligaţii stabilite de lege sau de către instanţă, ci doar în ipoteza în care nerespectarea obligaţiei împiedică normala desfăşurare a procesului.

În speţă, se constată că, în urma înştiinţării instanţei, recurenta a depus note de şedinţă cu precizări prin care a învederat instanţei că au fost efectuate plăţi parţiale, iar prin cererea de apel a invocat incidenţa anumitor dispoziţii din Protocolul cu privire la toate dosarele de daună.

Cu toate acestea instanţa a reţinut în mod greşit că recurenta nu s-a conformat tuturor dispoziţiilor, în sensul că a omis motivul pentru care nu s-au plătit diferenţele faţă de sumele solicitate în acele dosare în care s-a refuzat plata integrală sau parţială a despăgubirii şi, considerând că această poziţie procesuală împiedică desfăşurarea normală a procesului instanţa a aplicat sancţiunea procedurală a suspendării judecăţii apelului, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu este îndeplinită condiţia precizată anterior, respectiv că obligaţia pretins nerespectată de către apelantă atrăgea imposibilitatea desfăşurării normale a procesului, măsura suspendării judecăţii apelului fiind greşită întrucât neprezentarea motivelor pentru care recurenta nu a plătit integral sumele solicitate este o chestiune care ţine de administrarea probelor pe care instanţa de judecată le poate dispune în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., prin urmare lipsa acestor motive nu împiedica desfăşurarea normală a procesului.

În acest sens, Înalta Curte apreciază ca fiind corecte susţinerile recurentei, privind faptul că explicaţiile solicitate erau de natură probatorie, respectiv priveau regulile de acordare a daunelor rezultând din raporturile juridice de asigurare.

Or, în cazul în care reclamantul, în speţă apelanta, nu îşi dovedeşte pretenţiile deduse judecăţii, devine aplicabil principiul de drept "actori incumbit probatio", precum şi sancţiunea dedusă din dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., iar nu dispoziţiile art. 242 alin. (1) din acelaşi cod.

Aşadar, dacă instanţa de apel aprecia că apelanta, prin probele depuse la dosar, nu a dat toate explicaţiile cerute şi nu şi-a dovedit pe deplin pretenţiile, avea posibilitatea să dispună asupra acestora, în baza probatoriului administrat, iar nu să suspende judecata.

Pe de altă parte, în baza rolului activ consacrat de dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., dacă se considera nelămurită cu privire la regulile de acordare a daunelor rezultând din contractele de asigurare, instanţa de apel avea posibilitatea să dispună, chiar împotriva voinţei părţilor, proba cu expertiză care să lămurească toate aspectele neclare.

Ca urmare, suspendarea judecăţii a fost dispusă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., câtă vreme neprezentarea explicaţiilor solicitate apelantei nu atrăgea imposibilitatea desfăşurării în continuare a procesului.

Se constată astfel că instanţa nu era împiedicată să soluţioneze cauza în condiţiile expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta susţine că au fost încălcate şi aplicate greşit dispoziţiile art. 1270 C. civ. în ceea ce priveşte acordul părţilor de aplicare a Protocolului, Înalta Curte reţine că acestea vizează fondul pricini, astfel că, faţă de limitele căii de atac ce vizează un incident procedural, nu vor fi examinate.

În considerarea argumentelor reţinute, care susţin caracterul fondat al recursului, cu aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 12 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2023.