Tardiness of appeal against peremption judgment: application of peremptory five-day deadline and loss of right to appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the exception of tardiness and annulled the appeal filed against a lower court decision confirming the lapse of a previous appeal, thereby leaving the appellate court’s decision in force. The dispute concerned procedural management where the High Court initially annulled a defendant's appeal against a suspension order, but the subsequent case was found to have lapsed for remaining dormant for over six months due to the parties' inaction; the defendant subsequently appealed this lapse determination but missed the mandatory five-day deadline for filing the appeal. Applying Articles 421(2) and 185(1) of the Code of Civil Procedure, the court determined that the strict, peremptory nature of appeal deadlines constitutes public order that cannot be derogated by parties or courts, resulting in the loss of the right to appeal due to the late filing.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 196 alin. (1) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ; Tardiness of appeal against peremption judgment: application of peremptory five-day deadline and loss of right to appeal: Curtea a constatat că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 06.10.2021, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii de suspendare din data de 02.02.2021, iar dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţilor, în cauză neintervenind cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare conform art. 417 şi art. 418 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 15.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată este identic cu cel al dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019
Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat cerere de recurs, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 25.08.2020, cu primul termen de judecată stabilit la data de 15.12.2020.
La această dată, constatând lipsa de procedură cu intimatele A. şi B., Curtea a dispus amânarea cauzei la 02.02.2021 şi citarea recurentului cu menţiunea de a indica, până la termenul acordat, domiciliile intimatelor, sub sancţiunea suspendării judecării recursului, conform art. 194 şi art. 196 alin. (1) C. proc. civ.
La termenul din data de 02.02.2021, constatând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentului, prin neîndeplinirea obligaţiei ce i-a fost pusă în vedere, instanţa a dispus suspendarea judecării recursului în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 494 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri recurentul a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29.03.2021.
La termenul de judecată din data de 06.10.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 02.02.2021.
Prin rezoluţia din data 08.02.2022, din oficiu, Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea discutării excepţiei perimării, părţile fiind citate în acest sens pentru termenul din data de 24.05.2022.
La termenul din data de 24.05.2022, din oficiu, Curtea a invocat excepţia perimării cererii de recurs, având în vedere că aceasta a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părţilor.
Prin decizia civilă nr. 37 din 24 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a constatat perimarea recursului formulat de recurentul C., împotriva încheierii de suspendare din data de 15.06.2020, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019.
Curtea a constatat că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 06.10.2021, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii de suspendare din data de 02.02.2021, iar dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţilor, în cauză neintervenind cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare conform art. 417 şi art. 418 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul C. solicitând admiterea recursului învocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este tardiv declarat.
Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare (…)".
Decizia civilă nr. 37 din 24 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale prin care s-a constatat perimarea recursului formulat de recurentul C., împotriva încheierii de suspendare din data de 15.06.2020, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, a fost pronunţată la data de 24 mai 2022, iar recursul a fost declarat la data de 11 septembrie 2022, aşadar cu depăşirea termenului legal imperativ şi peremptoriu de 5 zile de la data pronunţării hotărârii, termen care s-a împlinit la 29 mai 2022.
Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii recurentului din exercitarea dreptului la recurs, sancţiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va anula recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei civile nr. 37 din 24 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii.
Anulează recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei civile nr. 37 din 24 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii D., B., A., LICEUL TEORETIC TUDOR VIANU şi E..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2023.