Jurisdictional validity of in-contract forum selection clauses under Art. 1.203 Civil Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the Slobozia Court to hear the case, thereby establishing the validity of a contractual forum selection clause. The dispute arose from a breach of contract between two professional entities, where the buyer sought payment for undelivered goods; the Slobozia Court initially declined territorial competence, arguing the standard jurisdiction clause was invalid without a separate written acceptance, while the Iasi Court concurrently declined competence, asserting the clause was valid. The High Court applied Article 1.203 of the Civil Code and Article 126 of the Code of Civil Procedure, ruling that an express written acceptance of a jurisdiction clause does not require a separate document, provided the clause is intelligibly included in the signed contract. Consequently, the court held that the parties' agreement attributed exclusive territorial competence to the court of the buyer's domicile, making the Slobozia Court the competent instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 126 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdictional validity of in-contract forum selection clauses under Art. 1.203 Civil Code: Cu titlu introductiv, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la 05.10.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 108.638,64 RON, reprezentând penalizare de 30% pentru cantitatea de bunuri nelivrată conform contractului nr. x/29.06.2020 şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1992/22.07.2022, Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, a înlăturat clauza atributivă de competenţă din contractul încheiat de părţi, calificând-o drept clauză neuzuală şi reţinând că pârâta nu a acceptat-o expres şi în scris; ca atare, luând act că sediul pârâtei este situat în jud. Iaşi, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 200/10.01.2023, Judecătoria Iaşi – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, deşi clauza atributivă de competenţă din contractul încheiat de părţile litigante este una standard, care se regăseşte în contractele semnate de reclamantă cu partenerii săi, aceasta nu este o clauză neuzuală, astfel încât i-a dat deplină eficienţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, pentru următoarele considerente:
Litigiul de faţă opune doi profesionişti, între care s-a încheiat un contract de vânzare care include o clauză atributivă de competenţă, cu următorul conţinut: "Orice dispută, controversă, litigiu sau încetare provocată de prezentul contract va fi rezolvată în faţa instanţelor de judecată competente, în a căror circumscripţie îşi are sediul Cumpărătorul".
Cu titlu introductiv, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".
Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă supusă analizei este validă, litigiul părţilor având drept cauză răspunderea contractuală şi nefiind incidente normele de competenţă teritorială exclusivă reglementate în art. 117-121 C. proc. civ.
Potrivit art. 1.203 C. civ., "Clauzele standard (…) prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte".
Interpretarea dispoziţiei legale impune concluzia că, din punct de vedere al dreptului substanţial, clauza atributivă de competenţă produce efecte dacă a fost acceptată expres, în scris, de partea căreia i se opune.
Sesizată de reclamantă, instanţa competentă teritorial în baza convenţiei părţilor a lipsit de efecte stipulaţia contractuală, statuând că acceptarea expresă şi în scris a acesteia presupune încheierea unui înscris distinct de contractul din care derivă disputa litigioasă.
Circumstanţele cauzei de faţă relevă un contract de vânzare încheiat în formă scrisă de doi profesionişti, sub forma unui înscris unic, semnat şi ştampilat pe fiecare pagină de pârâtă şi care include clauza atributivă de competenţă redactată într-o formă inteligibilă şi uşor sesizabilă, ţinând cont de poziţionarea ei.
Dispoziţiile art. 1.203 C. civ. nu pretind obiectivarea consimţământului referitor la clauza atributivă într-un înscris separat de contract, ci impun instanţei care analizează o clauză atributivă de competenţă să examineze, din perspectivă calitativă, consimţământul părţii, pentru a se asigura că a fost manifestat clar şi expres (adică nu tacit); aceleaşi dispoziţii se opun, deci, unei cercetări formale, limitată la determinarea existenţei unui document separat de contract în care să fie acceptată clauza atributivă. Este, astfel, lipsită de fundament concluzia că, de plano, o clauză atributivă de competenţă inclusă într-un contract trebuie dublată de un înscris distinct.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, reţinând că, prin convenirea clauzei atributive de competenţă, părţile au atribuit competenţa teritorială exclusivă Judecătoriei Slobozia, în a cărei circumscripţie reclamanta – cumpărător în contract – îşi are sediul, Înalta Curte, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 februarie 2023.