Jurisdiction of civil versus administrative courts for insurance guarantee claims following procedural law transfer

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la 25.10.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 43240/13.09.2021 emisă de pârât şi obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 8.535,58 BGN, echivalentul a 21.589,04 RON, reprezentând creanţă de asigurări.

Prin sentinţa civilă nr. 1521/13.09.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Instanţa a reţinut că litigiului îi este aplicabilă Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la 25.10.2021, dată la care dispoziţiile art. 13 alin. (5) stabileau că revine instanţelor civile competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor. În considerarea sumei respinse prin decizia contestată, inferioară valorii-prag de 200.000 RON, a apreciat incidente prevederile art. 94 pct. (1) lit. k) C. proc. civ.

Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – secţia Civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 16244/12.12.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că aplicabilă cauzei este Legea nr. 213/2015 în vigoare la data emiterii deciziei contestate, 13.09.2021, şi, deci, calea de atac împotriva acesteia este contestaţia la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în 10 zile de la data comunicării. Instanţa a apreciat că procedurile administrative în curs la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021 trebuie privite distinct de cele finalizate deja la acel moment, prin emiterea de către pârât a actului administrativ; a statuat că, în cazul celor din urmă, soluţionarea căii de atac revine instanţei de contencios administrativ, întrucât, similar hotărârilor judecătoreşti, care rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul, actele administrative emise sub imperiul unui act normativ rămân supuse căilor de atac prevăzute de lege la momentul emiterii lor. De asemenea, a apreciat că, dacă s-ar reţine că normele O.U.G. nr. 102/2021 sunt de imediată aplicare, acest act normativ ar retroactiva.

Înalta Curte, luând act de existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În litigiul pendinte, reclamanta contestă decizia nr. 43240/13.09.2021 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, iar demersul judiciar a fost promovat la 25.10.2021. Cele două instanţe care au generat conflictul negativ de competenţă au statuat diferit asupra momentului relevant pentru determinarea instanţei competente şi asupra conflictului de drept intertemporal generat de adoptarea O.U.G. nr. 102/2021; în viziunea Curţii de Apel Bucureşti, competenţa se raportează la data introducerii cererii, în timp ce Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a apreciat că data emiterii deciziei contestate fixează căile de atac ce pot fi exercitate.

Înalta Curte va soluţiona prezentul conflict de competenţă prin raportare la art. 24 C. proc. civ., care conţine regula generală privind aplicarea legii noi de procedură civilă numai proceselor începute după intrarea sa în vigoare.

În acest cadru, instanţa supremă aminteşte că la adoptarea O.U.G. nr. 102/2021, legiuitorul delegat a arătat că reglementarea vizează transpunerea litigiilor derivate din Legea nr. 213/2015 din competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti în competenţa instanţelor civile, de drept comun. În acest sens, nota de fundamentare care însoţeşte, în temeiul art. 30 din Legea nr. 24/2000, O.U.G. nr. 102/2021, subliniază că între modificările preconizate prin actul normativ se regăseşte şi "modificarea căii de atac a deciziilor Fondului de respingere a plăţii sumelor solicitate; astfel, proiectul de Ordonanţă de urgenţă prevede faptul că asemenea decizii pot fi contestate la instanţele civile de la sediul Fondului (spre deosebire de prevederile actuale care stabilesc posibilitatea de contestare la Curtea de Apel Bucureşti), căile de atac fiind cele prevăzute de C. proc. civ.. (…)".

Prin O.U.G. nr. 102/2021, litigiile au fost transferate din competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti în cea a instanţelor civile, de drept comun, concordant cu natura civilă pe care o au atât actele emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cât şi drepturile dobândite de creditorii de asigurări, titulari ai cererilor de despăgubire sau de plată. Între creditorii de asigurări şi Fond nu se naşte un raport juridic distinct de cel care exista între creditorul de asigurări şi asigurătorul debitor; creanţele de asigurare derivă din raporturi juridice care sunt şi continuă să fie raporturi juridice civile.

Articolul VI al O.U.G. nr. 102/2021 nu este relevant pentru determinarea competenţei judiciare, întrucât se referă la procedurile administrative începute şi nefinalizate la intrarea în vigoare a actului normativ modificator; în cauza de faţă, decizia Fondului a fost emisă la 13.09.2021, acest moment marcând doar epuizarea procedurii administrative.

Incidenţa legii de procedură aplicabile se stabileşte nu în raport cu data finalizării procedurii administrative, ci, aşa cum impune art. 24 C. proc. civ., în considerarea datei demarării procedurii judiciare.

În speţă, aceasta a fost declanşată la 25.10.2021, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021.

De aceea, văzând dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. şi ale art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 în vigoare la data sesizării, Înalta Curte constată că litigiul dintre părţi, iniţiat ulterior datei când O.U.G. nr. 102/2021 a intrat în vigoare, revine spre soluţionare instanţei civile competente potrivit dreptului comun.

Având în vedere considerentele expuse mai sus şi luând act că valoarea obiectului cererii este inferioară sumei de 200.000 RON, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 107 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 15 februarie 2023.