Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 297/2023 AI generated

Performance bond claim remanded after appellate panel rules on wrong appeal path

Case Number Decizia nr. 297/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, overturned the appellate decision, and remanded the case to the same appellate court for a fresh adjudication by a properly composed bench, leaving the first-instance judgment (which had ordered the defendant to pay RON 998,777.77 under a performance guarantee bond plus statutory default interest from 7 March 2016) neither upheld nor set aside at this stage. The dispute arose from a public procurement works contract and an insurance policy issued as a performance guarantee, pursued by the claimant for payment after the contract was terminated; the first-instance court had rejected a limitations defense and ruled for the claimant, and the appellate court had dismissed the defendant's appeal. The decisive legal ground was a procedural error of public order: under Articles 53 and 55(3) of Law No. 101/2016, decisions in cases concerning the execution of administrative contracts are subject to appeal by way of *recurs* (appeal on points of law) within 10 days, not by *apel* (full appeal), so the appellate court—having wrongly treated the challenge as an *apel* and sitting with two judges instead of the required three under Article 54(2) of Law No. 304/2004—was improperly composed, a ground for cassation under Article 488(1)(1) of the Civil Procedure Code.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 53 din Legea nr. 101/2016, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004; Performance bond claim remanded after appellate panel rules on wrong appeal path: The dispute arose from a public procurement works contract and an insurance policy issued as a performance guarantee, pursued by the claimant for payment after the contract was terminated; the first-instance court had rejected a limitations defense and ruled for the claimant, and the appellate court had dismissed the defendant's appeal. The decisive legal ground was a procedural error of public order: under Articles 53 and 55(3) of Law No. 101/2016, decisions in cases concerning the execution of administrative contracts are subject to appeal by way of *recurs* (appeal on points of law) within 10 days, not by *apel* (full appeal), so the appellate court—having wrongly treated the challenge as an *apel* and sitting with two judges instead of the required three under Article 54(2) of Law No. 304/2004—was improperly composed, a ground for cassation under Article 488(1)(1) of the Civil Procedure Code.

Keywords

AI generated
judicial law administrative contract procedural orders civil judgment performance guarantee appealability of remand decision

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Main ground for admitting the appeal: the appellate court wrongly qualified the appeal as an 'apel' instead of a 'recurs', leading to an illegal panel composition.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3526 din 28 noiembrie 2019 Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată. A admis acţiunea precizată formulată de reclamanta COMPANIA DE APĂ ARAD S.A. şi a obligat pârâta A. la plata sumei de 998.777,77 RON, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie emisă în baza Poliţei de asigurare nr. x din 27 iulie 2011; a obligat pârâta şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate asupra debitului principal începând cu data de 7 martie 2016 şi până la data plăţii efective.

Prin decizia civilă nr. 1551/A din 4 noiembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către pârâta A.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, apelanta-pârâtă formulează recurs, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe invocând o serie de critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Criticile circumscrise primului motiv de casare, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează o pretinsă motivare contradictorie a instanţei de apel care stabileşte că instrumentul de garantare emis de către recurentă sub forma unui contract de asigurare nu este o garanţie autonomă şi independentă, pentru ca, ulterior să concluzioneze că atunci când contractul de bază încetează prin reziliere din culpa asiguratului urmare a neexecutării obligaţiilor garantate, o asemenea încetare nu are niciun efect în privinţa valabilităţii garanţiei de bună execuţie.

Recurenta invocă şi aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 91 din H.G. nr. 925/2006.

Dezvoltând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac relevă greşita interpretare şi aplicare a legii cu privire la calificarea opiniei oficiale a ANAP publicată la data de 9 noiembrie 2016, greşita interpretare şi aplicare a legii civile cu privire la momentul începerii curgerii termenului special de prescripţie din materia asigurărilor.

Având în vedere motivul de casare de ordine publică invocat de recurentă, în şedinţă publică, constând în greşita calificare a căii de atac împotriva sentinţei primei instanţe, Înalta Curte va analiza cu precădere acest motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în 2 martie 2018 fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, solicitând obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 998.777,77 RON contravaloare garanţie de bună execuţie emisă în baza Poliţei de asigurare nr. x din 27 iulie 2011, precum şi la plata dobânzii legale aferente.

Raporturile juridice dintre părţile din prezenta cauză sunt grefate pe contractul de lucrări nr. x din 12 iulie 2011 încheiat de către intimată, în calitate de beneficiar/autoritate contractantă şi CONFORT S.A, în calitate de antreprenor.

Întrucât acest contract de lucrări are natura unui contract de achiziţie publică guvernat de dispoziţiile O.G. nr. 34/2006, iar poliţa de asigurare emisă de către recurentă (fosta B.) a fost încheiată în temeiul art. 98 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016, care a reglementat, cu caracter special, regimul juridic al căilor de atac în materia achiziţiilor publice.

Potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016, (forma în vigoare la data sesizării instanţei de fond) procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor, se soluţionează în primă instanţă, de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, iar potrivit art. 55 alin. (3) calea de atac este recursul în termen de 10 zile de la comunicare la aceeaşi secţie specializată a curţii de apel.

Anterior deciziei ce formează obiectul recursului, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020 a stabilit că "hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară".

Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, instanţa de control judiciar trebuia să recalifice calea de atac şi să judece ca fiind recurs, iar nu apel.

Calificarea greşită a căii de atac a avut drept consecinţă nelegala compunere a completului de judecată decizia fiind pronunţată în complet format din doi judecători, în loc de trei judecători conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe având compunerea legală prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă A.) împotriva deciziei civile nr. 1551/A din 4 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 februarie 2023.